«
»


Jurnal…

Scris la 16 octombrie 2008

Pe la 17-18 ani am avut primul „contact” cu Rilke. E vorba de traducerea Mariei Banuș care m-a fascinat. Citeam cartea aceea subțire ca și cum ar fi fost scrisă direct în română, nu tradusă… Mi-o procurasem de la incomparabilul Eleizer Frenkel ce mi-a atras atenția (după ce m-a chestionat de unde auzisem de Rilke!; cum a făcut și cînd i-am cerut Kafka!!!) asupra autorului și a traducerii foarte bune. Ani de-a rîndul mi-a sta la cap, gata să fie luată și răsfoită… De curînd am găsit o însemnare făcută pe la 19 ani, pe un caiet luat în Basarabia: îmi declaram, patetic, admirația nețărmurită față de Labiș, Rimbaud, Rilke… Mai tîrziu, după ce am întrerupt medicina, revenit tot în anul IV,  George Popa, asistent numai pe atunci, în timp ce făcea vizita împreună cu studenții, a început să vorbească pierdut, ca în transă, de Rilke… L-am întrerupt, gras și impertinent, și i-am zis și eu ceva despre Rilke. A rămas uluit; de unde știam de Rilke? Apoi m-a invitat la dînsul acasă și a început să-mi dea albume Skira și să-mi citească Rilke tradus de el… Bănuia că scriu, mă răsfăța cu fel de fel de cărți greu de găsit pe vremea aceea… A fost iar un noroc al meu!!!

9 comentarii »

V.:

Iar acum a cîta recitire să fie? Şi a cîta traducere?
„Gras şi impertinent”?

16 octombrie 2008 | 13:10

@ V. : După ce am stat la spital, apoi acasă aproape un an, mai luînd și hidrazidă, devenisem gras! Impertinent eram dinainte de boală. Dar acum aveam un motiv în plus, mă răzbunam pe faptul că mă umflasem ca un balon, și colegele nu se mai uitau la mine cu interes, nu mai eram „suflețelul” din primii ani de facultate… Iar cu Rilke mi se părea curios că un asistent vorbește ca despre ceva total necunoscut nouă… Uite că mai știam și eu de el!!! De fapt, George Popa, ajuns apoi profesor, acum pensionat, a avut o simpatie deosebită pentru mine pînă și prin faptul ca suportase și el o tuberculoză, și sora lui chiar, care fuasese prietenă cu o soră de a mamei, Frăsînica, ce devenise soră medicală după ce își rezolvase aceeași boală cu un pnuemotorax pe atunci la modă…

16 octombrie 2008 | 13:40

@ V. : Traduceri, în română ,sînt vreo patru doar la „Însemnările…” (Regret imens că nu știu o boabă de germană…) Iar la versuri, nenumărate… Curios e că prin 2003, la Paris, mi-am dat ultimii bani pe o ediție Rilke în Pleiade, în doua volume, în franceză… Ba mi-am mai luat și o viață de-a lui, un volum gros, mare, de vreo 900 de pagini, cu fotografii, de Ralpf Freedman, tradus din engleză tot în franțuzește… Boală veche!!!

16 octombrie 2008 | 13:48
V.:

„…mi-am mai luat și o viață…”!
Ce confortabil e să te scalzi, pînă la obsesie, într-un autor. Da, cred că e chiar un fel de a fura din viaţa lui şi a aduce în a ta. Şi frumos e că se poate fura la infinit.

16 octombrie 2008 | 13:57

@ V.: Chestia asta cu viețile marilor scriitori la care țin e ceva îmbătător… Mă hrănesc din ele, visez îndelung citind despre iubitele lui Baudelaire, sînt aiurit de ce s-a întîmplat între Rimbaud și Verlaine, mă hrănește vivacitatea lui Balzac, felul lui de a bea zațul cafelei din oale enorme, mă sfîrșesc împreună cu Cehov cel care își scrie ultima piesă cu un efort imens, transpirat, avînd hemoptizii… Cît despre Kafka e bine sa nu mai amintesc, molipsește!!! Iar Sade are o viață de-ți vine să urli cu dînsul împreună în inchisorile prin care a trecut…

16 octombrie 2008 | 14:16
V.:

Era foarte interesantă ultima anchetă din Dilemateca, „În ce tablou v-ar plăcea să intraţi?”. M-a făcut să visez pe drum spre casă – şi, culmea, nu sînt tablouri celebre, ci tablouri care au mişcat ceva, într-un anumit moment; aş vrea să fiu ÎN ele, să simt emoţia aceea ciudată pe dinăuntru, o singură dată. Un peisaj dintr-o pădure, cu spoturi luminoase…
În a cui viaţă v-ar plăcea să intraţi?

16 octombrie 2008 | 17:22
emma:

multumesc pentru tipurile pe care mi le-ai dat in legatura cu rilke . aveam impresia ca sti germana . nu stiu unde citisem depre tine asa ceva in date biografice.

am cautat pe net niste traduceri . dar odata cu cele a maria banus si am dat si peste cateva ale ioanei parvulescu. anul trecut o aminteai dar nu mai tine minte vis-a-vis de ce traduceri . poate gellu naum . si inca ceva . oricum caut in continuare.
macar ti-au placut versurile ?

16 octombrie 2008 | 17:32

@ V. : Aș vrea să intru în viața mea adevărată, nu cea falsificată de întîmplări stupide, răutăcioase…

16 octombrie 2008 | 18:12
ramona:

copil fiind aveam doua carti cu catrene de khayyam. pe una o stiam pe de rost iar cealalta nu-mi placea deloc. cea care mi placea era tradusa de george popa si o am si acum.

13 octombrie 2010 | 20:09
Lasa un comentariu

Comentariu