«
»


Leacul ce-l caut, azi se iroseşte…

Scris la 10 martie 2008

Parc-aş începe-o rătăcire-n lume,

Sufletu-i leneş, gîndul se supune

Ca unui val de spaimă şi tot creşte,

Şi nu mai ştiu cărările, şi-s tulbur,

Un înger, ostenit şi dînsul, cîntă-n tuburi

De orgă părăsită în castelul

Ce-şi zdrenţuieşte în zădar crenelul

În mijlocul pădurii fermecate.

Din nou îmi simt durerile vechi, grele,

Cîzînd la geamuri ca nişte perdele

Ce altădat-aveau falduri bordate

Şi-acum îmi doar întunecă-n odaie

Ziua de luni cu miros crud de ploaie…

1 comentariu »

Inger ostenit:

Minunat! Gand si simtire, impletite si-asternute. Versuri la unison cu vremea de afara si din sufletul meu, ieri. Versuri ce le sorb in fiecare zi. Ratacire prin gradini ca-n „Marile sperante”…

11 martie 2008 | 10:51
Lasa un comentariu

Comentariu