Lehamitea…
Scris la 27 martie 2010
Îmi promit mereu să scriu, să spun, să comentez… și tot amîn, amîn… Parcă nu ar mai avea nici un rost. Cam totul se rezumă la o lehamite adîncă…
7 comentarii »
Lasa un comentariu
Îmi promit mereu să scriu, să spun, să comentez… și tot amîn, amîn… Parcă nu ar mai avea nici un rost. Cam totul se rezumă la o lehamite adîncă…
chiar mă gândeam ieri, când se va întâmpla…
“flaubert voia sa scrie un roman despre nimic”, spune Nemerov.
ati putea sa scrieti despre aceasta amanare, aceasta lehamite…
Si într-o buna dimineata, dupa prima cafea, o sa spuneti: “…mai beau una si ma apuc de scris, pentru ca e frumos ce se întâmpla aici”…
@Dan : Chestia-i că nu e deloc frumos ce se întîmplă aici!
Se întâmplă ceva aici?
Cred ca fiecare ne gândim la alt “aici”!
si eu o patesc cateodata…