«
»


Luni cu botul în căpşuni…

Scris la 12 noiembrie 2007

Sar din somn speriat. Un nou coşmar, de fapt un vis răutăcios, din seria celor al cărui sfîrşit nu poate fi rezolvat decît prin trezire. Mi-a apărut o carte de versuri. Foarte subţire. Am dreptul doar la opt exemplare de autor. Mă mir. Dar cărţile, tot tirajul, e sosit într-o cameră şi D. (cel cu care am lucrat în realitate la Convorbiri literare), cînd mi le dă, îmi prezintă doar exemplare cu defecte. Unele au numai tartajul, fără file. Altele sînt tipărite pe file mai mici decît coperta, au caractere deosebite, sînt cu paginile murdărite de cerneala tipografică. Mă enervez. Cînd cer un exemplar ca să-l duc directorului, să-i cer socoteală, D. nu mai găseşte teancul. L-a ascuns! Exasperat iau nişte ghivece cu pămînt şi le trîntesc pe podele. De abia atunci mi se mai dau cărţi pe care le pot arăta ca probă… Dar gîlgîi de indignare… şi mă trezesc…

4 comentarii »

tupeistu:

hmm…nu trebuie sa fii un freud sa pricepi ce e cu visul asta. dar aducindu-mi aminte de o constatare de hobbit, va intreb : nu gasiti ascuns printre vrafurile alea de carti macar un puisor de manie?

12 noiembrie 2007 | 18:47
adrian glodoreanu:

in realitate tot la fel e! parerea mea e ca pana nu dai cu unul, doi de pamant – ghiveci sau vreun responsabil – nu prinesti decat suturi in cur!

13 noiembrie 2007 | 0:06
antipatica:

:mrgreen:
hobbitu@ hei,
data viitoare sa dai de pamint cu baloanele de sapun , sau cu mingea de voley de pe plaja
:mrgreen: cum : de ce?de-aia!
:mrgreen: nu vezi ce de lume astepta sa dai cu vazele de pamint ?
:mrgreen:

13 noiembrie 2007 | 20:28
doru:

totusi totul ti se intimpla in jurul somnului?

16 noiembrie 2007 | 22:50
Lasa un comentariu

Comentariu