«
»


Mă zbat mereu între putinţă, neputinţă…

Scris la 21 februarie 2008

Nu pot să scăp de fluturul cu ghiare

Ce mi s-a-nfipt pe viaţă în spinare,

De nu mai am nici vlagă, nici credinţă,

Ci-mpleticesc cuvinte ca să-ţi placă,

Şi scarmăn raze, şi-oblojesc în iarbă

Melcii bătrîni, cu talpa lin să-ţi treacă

Pe coapse, şi izvoare-nvăţ să-ţi soarbă

Piciorul pe-ndelete, unde-i moale

Miezul ascuns de tine între şale.

Iar uneori privesc uimit cum strînge

Gura ta lacomă căpşuna pîn’la sînge.

Şi-atunci aud cum îngerul meu plînge

Cu lacrimi mari… 

2 comentarii »

Frumoase poezii!

21 februarie 2008 | 17:38
florentina:

ce inseamna poezie originala pentru dumneavoastra in contextul 2000-2010,in lirica romaneasca? o configuratie topologica,un univers liric ce impune niste pattern-uri de lectura si receptare(autonom in sens absolutist)sau un punct de convergenta personal al traditiei,canonului,lecturilor personale(puteti opta pentru oricare alta denumire care sa desemneze intertextualitate sau constiinta literara )?

23 februarie 2008 | 0:41
Lasa un comentariu

Comentariu