«
»


Mereu te speriai să nu te lase…

Scris la 6 februarie 2008

Piticii răi, prin hrube de mătse,

Prin beciuri cu gîngănii călătoare

În piciorange peste apele murdare,

Sau părăsită în dulap, înfometată,

De-un Înger certăreţ cu-aoreola lată,

Notînd în calendar orice greşeală

Făcută poate numai din sfială.

Şi te temeai de vazele prea large

Să nu-ţi absoarbă trupul printre crinii

Ce sprijineau lin razele luminii,

Ca enervaţi pe urmă, a le sparge

În ţăndări ascuţite de miresme,

Tăindu-ţi coapsa, înţepînd mici glezne…

Lasa un comentariu

Comentariu