«
»


Mi-au rămas atîtea cărți de citit…

Scris la 14 aprilie 2010

Mi-au rămas atîtea cărți de citit, de recitit! Mă îngrozesc de cîte universuri am ratat din trîndăvie, din prostie, din lehamitea luată de la brambureala asta haotică a televiziunii, o boală incurabilă… Poate e și comoditatea omului în vîrstă. Poate e și atracția realității imediate, oricît de vulgare ar fi, de kitsch… Kitsch-ul atotbiruitor! Degeaba caut să-l transform în poezie!! Rămîne beton, ca și acele pițipoance mîndre de aura lor de infatuare hlizită,strălucitoare-n inteții bulbucate, plimbată pe tocuri înalte, în rînjetul și rujul gros, cotidian… De fapt sînt fascinat de kitsch!! Oricum, după 70 de ani, nu mai ești tînăr, ci copil cu ochii măriți de orice se vede și se mișcă-n jur. Frumusețea sfîșietoare a kitsch-ului… 

23 comentarii »

Copiluşko:

De brambureala televiziunii, a fecebook-ului, a altor genuri de bombardamente, se scapă uşor, doar să vrei. Nu-i nici măcar realitate imediată, e o demenţă paralelă chiar cu realitatea, chiar cu viaţa, e furtişag de vieţi pe nesimţite.

14 aprilie 2010 | 11:30
Copiluşko:

Facebook, am greşit şi-mi pare bine. :)

14 aprilie 2010 | 11:32

@Copilușko : Și acum să mă apuc de citit? Culmea, azi nu este apă de la 8 dimineață la 8 seara! Vase murdare în chiuvetă, coșul de gunoi plin cu cutii în care au fost iaurturi reci, gustoase. Și afară e un soare de primăvară definitivă, necruțătoare… Merge un rus cu probleme sociale? Grossman, de pildă? Sau mă arunc pe Amos Oz, lăudat și azi în „Adevărul literar și artistic”? Cred că e bine să le iau pe rînd, tacticos, ca și cum aș avea veacuri înainte de trăit… Iar apa n-are decît să nu curgă, în rai nu erau robinete, bănuiesc! Adam și Eva se duceau și ei după copac, poate chiar amîndoi odată…

14 aprilie 2010 | 12:08
Copiluşko:

De citit, de trăit…

14 aprilie 2010 | 12:21
apolodor:

poate e timpul pentru povestile lui andersen?

14 aprilie 2010 | 14:21

Nici la 60 nu-i usor Maestre, câteodata îmi fâlfâie ochii si mie ca la melc! Intre doua citituri, am început sa recitesc. Dupa 20 – 30 – 40 de ani e alta carte!

14 aprilie 2010 | 20:01

Azi ma taraiam fumand prin curte si taman la chestia asta ma gandeam: sunt atatea de cunoscut, si carti de fictiune, si de filozofie, de istorie, de arta, si filme, si muzica. Si peste toate timpul putin, lenea mare (uneori), competitia cu lumea concreta (rate, masina stricata, bormasina vecinului, durerile de stomac, coada la aprozar). Revoltat si sictirit, ma gandeam ce ar fi sa nu mai bag nimic in seama din creatia altra – oricum nu am cum sa le cuprind pe toate -, si sa imi vad doar de ideile mele, oricat ar fi de blegi sau de repetitive. Asa ma gandeam… Dupa tigara, am terminat Corectiile lui Franzen si m-am luat delicat de Laocoonul lui Lessing.
Acum citesc blogul hobbitului. Concluzia: o fi fost ceva „haotic” in tigara aia? :)

14 aprilie 2010 | 20:49
diamantul alb:

Cititi-le cu ochii sufletului si cu vibratiile inimii.

15 aprilie 2010 | 19:36

Pentru cei care vor ca in weekend sa citeasca o carte buna http://www.pro-librarie.ro pune la dispozite o gama larga de carti din diverse categori de la cele mai conscarate edituri din Romania

17 aprilie 2010 | 10:53
diamantul alb:

Ma gandesc referitor la ce ati scris dumneavoastra acum.
Nu cumva impovarati de golul existentei lor si avand o urma de slaba constiinta de sine, cei si cele enumerati/e mai sus…Nu cumva incearca sa acopere golul din ei?! Fardurile stridente,aplicate pe o structura ,o retea rarificata…nu poate arata decat grotesc,decat asa cum ii vedem….Tocurile inalte nu sunt cumva un fel de falsa scara; adicatelea uit-te la mine sunt la inaltime?!… Ranjetele afisate atat de larg lasa sa se vada golul unui suflet in care nu creste nimic frumos….totul in ei striga :,,-UITE-MA SUNT SI EU AICI,NU MA VEZI?!,,… Si noi ne uitam ,si ne uitam !!! si nu vedem decat GLOUL-NEANTUL-HADUL-GROTESCUL… acoperit de rauri de bani. DA,-BANI-inca,in ROMANIA=CUMPARA ATENTIA… inca!!!… Din fericire ,,timpul,, lor s- scurs,mai au cateva fire de nisip in clepsidra.Tot mai multa lume nu le mai intoarce deloc clepsidra,o lasa asa!

17 aprilie 2010 | 13:10
diamantul alb:

Imi este atat de dor de dumneavoastra,asa cum v-am descoperit in 14 februarie 2009!!!

19 aprilie 2010 | 0:39

Uite inca un blog interesant.Imi plage ce scrii; foarte mult !

19 aprilie 2010 | 23:04

Eu nu cred ca ai fost vreodata altfel, altceva decit „copil cu ochii măriți de orice se vede și se mișcă-n jur”, spun bazindu-ma pe cartile tale.
Mama, cite feluri de tristeti la tine…!

29 aprilie 2010 | 11:57

Nu cred ca daca ne aventuram, daca ne refugiem in domeniul lumii cartilor, o sa reusim sa scapam de kitsch-ul atotinconjurator, pentru ca el e vizibil, e prezent si pe teritoriul literaturii. E adevarat faptul ca televiziunile il promoveaza peste masura de mult, dar cine sunt eu sa consider asta?
Am 20 de ani, in fiecare zi ma vantur prin holurile, salile, amfiteatrele, dar mai ales biblioteca Facultatii de Litere, iar constientizarea faptului ca s-ar putea sa nu ajung sa citesc gandurile atator Mari Gandiri, ma demoralizeaza oarecum si imi trezeste sentimentul de vinovatie in momentul in care fac altceva in afara cititului. Sau nu doar lectura, ci orice activitate care imi da posibilitatea sa descopar si sa creez ceva care merita descoperit si creeat.
Kitsch-ul face parte din lucrurile sau nelucrurile caracteristice societatii si nu e nimeni autorizat sa spuna daca e bun sau rau. Suntem liberi sa alegem ce ne place si ce nu, iar in momentul in care invatam asta si avem puterea de a selecta, pana la a ne perfectiona gusturile (suna ciudat expresia asta), pana la a le ridica la un nivel care sa nu ne stanjeneasca in primul rand pe noi, nu e decat un pas, doi, trei…

29 aprilie 2010 | 16:37
diamantul alb:

un pas ,doi,trei…sau o lume intreaga!

1 mai 2010 | 13:50

Dacă vedem kitsch-ul înseamnă ca există şi un contrast al său şi atâta timp cât îl mai putem vedea, suntem salvaţi.

9 mai 2010 | 21:12
mona:

ei, haideti sa nu ne mai fandosim! intre o opera de arta si un kitsch il alegem pe cel din urma. e mai la-ndemana si mai usor de digerat.

15 mai 2010 | 23:37
Aricika:

Eu nu’ntzleeg, dom’le de ce tre sa criticam kitschul! la urma urmei e si el frumos. si de ce tre sa re-citim la nesfarsit. la urma urmei creatia vine de la soarele frumos de’afara, de la gagica data strident cu roz pe buze care zambeste urat la aurolacu’ de pe strada, de la piata si de la legumele verzi. nu zic nu, frumoasa literatura absurda…dar, puii caciulii albastre, eu cred, ca la urma urmei, Dosto l-a descoperit pe Raskolnikov in camara de dulceturi a maica-sii, nu in biblioteca. sau cine stie! in genere, mi se pare mai instructiv sa te si plimbi, nu sa te inchizi in casa si sa arunci cheia pe fereastra.

23 mai 2010 | 1:51
Aricika:

Ce ma izbeste pe mine e chestia asta biblica, in care nici nu stiu daca sa cred. Dar sa zicem. Si ajungi acolo, la poarta celor multe luminoase si promise si vine un tip musculos sau o tipa cu tzatze faine si te intreaba: „Si, ce-ai facut tu cu voiata ta?” sau nu stiu ceva de genu. Acuma stau sa ma gandesc ce te-ar intreba…cred ca daca tu simti ca ai trait. Si eu una, ma gandesc ca am trait in momentele de pasiune tampita, in momentele de explicat copilicesc al lumii, a mea catre mine, in zilele calde de soare, primavara, plaja, amor si zabrele…

23 mai 2010 | 1:55
Ippolit:

Eu cred ca, daca ne-am uita atent (sau chiar neatent), lasand la o parte fandoselile ego-ului si stima de sine -desigur justificata -, am descoperi kitschul acolo unde ne asteptam mai putin…adica in noi. Ma intreb cine poate spune ca face exceptie…

2 iunie 2010 | 11:53
rufin liban:

Lasă-l dracului de chici; să ne-mbătăm mai des!

26 iunie 2010 | 21:39
Micuta vanzatoare de proza:

Cititi domnule Brumaru! Cititi, dar mai ales, scrieti! O faceti atat de bine!!!

2 iulie 2010 | 13:20
azur_lia:

„Frumusețea sfîșietoare a kitsch-ului…” ei bine, iata o exclamatie foarte poetica despre kitsch! :)
Vorbind despre el, cred ca impresioneaza in masura in care vibreaza de viata, chiar daca intr-un fel propriu, ostentativ, frust, primitiv.

2 decembrie 2010 | 18:54
Lasa un comentariu

Comentariu