«
»


Mirosul de ardei copţi al sfîrşitului de vacanţă…

Scris la 11 septembrie 2008

6 comentarii »

O eleva:

Mie la sfârşit de vacanţă îmi miroase a început de castaniadă! Pe vremuri, alergam în spinarea unui balaur, făcea slalom printre ghiulele ţepoase, şi râdeam, şi râdeam…

11 septembrie 2008 | 12:44

@ o eleva : Aaa… :eek: ai apărut… Acuş începe şcoala… Castaniada e un pic mai încolo, balurul se pregăteşte să te plimbe prin păduri… printre mlaştini cu şobolani de apă…

11 septembrie 2008 | 13:35

Ce coincidenta… bunica mi-a facut de dimineata ardei copti… inca mai am mirosul in nari :grin:

11 septembrie 2008 | 13:52
Flavia:

Sfarsitul de vacanta se poate termina cu dulceata de gutui, cu zacusca insiropata galopant in ulei de floarea soarelui, presat la rece.
Sfarsitul vacantei imi poate aduce aminte de Salinger si a sa veghe in lanul de secara.
Sau poate sa ma duca spre o casa batraneasca , ceva cam intunecoasa , fara culori si fara sunete.
Da, si in acea casa , sa constati cu nasul tau insarcinat part time cu un job de detectiv ca tocmai au fost sorbiti, absorbiti cu indignare niste bieti ardei , nu iuti , mai iuti decat moartea, si nici dulci, ca dolce vita, ci Copti, precum batranetea.
Intelepciunea. Asteptarea. Izbanda.Credinta.
In acea dupa-amiaza, casa respira a copt, a lume trist de coapta, trist de desarta, spun unii.
Asculti vantul, apoi un „blowin’ in the wind”si gusti savoarea unui ardei copt.
Iti zambeste in farfurie, te face sa iti revezi o parte din copilarie, si usor usor te inunda cu pulpa lui coapta.
Te simti trist.
La naiba, iti spui, scoala ma face copt si vacanta ma satura?
Nu stiu… Am inca un ardei copt in farfurie.
Nu las sa se piarda nimic.
Intind poate prea umil si atent un miez de paine , facut minge in palma , si ma joc cu el pe marginea farfuriei, pe pielita ardeiului ramas singur si incert.
La sfarsit , farfuria e asa de curata si de palida, de parca nici o poveste cu ardei cpoti nu ar fi fost traita de mine vreodata. Moment in care vei constata ca farfuria s-a spart si eu tocmai am plecat.

11 septembrie 2008 | 15:57
O eleva:

Da, încă puţin până la castaniadă – i-am tricotat balaurului botoşei de mohair, pentru lăboanţele lui delicate. E un balaur sensibil, n-aş vrea să i se întâmple ceva.

11 septembrie 2008 | 16:36

Ieri dimineata, trecand printr-un cartier de case mi-a venit un miros de ardei copti si vinete dintr-o curte.

13 septembrie 2008 | 22:05
Lasa un comentariu

Comentariu