«
»


N-am să ajung niciodată…

Scris la 5 decembrie 2009

N-o să ajung niciodată, dar niciodată,

La frumusețea pe care o știu doar din gînduri, din vise.

Atîtea izvoare cu prunduri de aur, promise,

Fluturi sîrguincioși, lopătînd în parfumuri cu aripá lor lată,

Scorburi umplute de nimfe cărnoase și albe,

Ce-așteaptă să fie-nșfăcate, zmulse din mucegaiuri, tăvălite prin rîu

De satyrii voioși, cu smocuri de scaieți mov în barbă și naiuri la brîu,

Elfi, pe trîmbițe cu ghirlande de nalbe,

Anunțînd  gloria pufurilor de papădie,

Ivirea vitejească a cîrtiților din mușuroaie,

Îndumnezeirea picăturii de ploaie

Ce-atîrnă de firul de iarbă de pe cîmpie!

                        Nu,  niciodată n-am s-ajung

                        La curcubeie, fericit, să mă înjug!

                                                                               

8 comentarii »

Va multumesc! E cel mai frumos cadou de Mos Nicolae!

5 decembrie 2009 | 14:56

Un dar pt dv.,la mine pe blog!!!

8 decembrie 2009 | 17:06
diamantul alb:

Iubesc ploile care se transforma incet in ninsoare
Si cristale de gheata translucide-stralucitoare

9 decembrie 2009 | 1:50

frumoase randuri

10 decembrie 2009 | 3:01

primul blog de poezie naiva

10 decembrie 2009 | 18:10

Ce te-a inspirat cand ai scris aceste randuri? Mi-au placut foarte mult.

13 decembrie 2009 | 13:26

induiosatoare poezie

15 decembrie 2009 | 14:54

Frumos…

17 decembrie 2009 | 22:14
Lasa un comentariu

Comentariu