«
»


Ne mai uităm uimiți la curcubeie…

Scris la 10 februarie 2009

Chiar stăm sub ele, ne topim de dor,

Vrem suflete să fim culorilor

Ce altfel se desfac și se descleie,

Lin prelingîndu-se cu îngerii pe noi,

Spre-a ne-mbiba cu frăgezimi și franjuri

De-azur căzut c-un soare-n raze moi

Peste mari nuferi, producînd deranjuri

Brotacilor obsceni și delicați,

Îmbrobonați în oakuri de chemare

A tot ce are iz și fluturare

De limbi de vechi balauri înfocați

      În truda de-a-i iubi pîn’la durere

      În nemilos de tandra-mperechere!

Lasa un comentariu

Comentariu