«
»


Ne-nţelegeam prin fluturi şi batiste…

Scris la 19 februarie 2008

Iar dînsul mi-arăta fulgii zbîrliţi,

Aripile ce-i atîrnau moi, triste,

Aoreola tot mai ştearsă şi cu zimţi.

Îl luam atunci, să-i fie cald, la mine,

Ne-nghesuiam sub plăpumi amîndoi,

Beam bulion şi sticle vechi de-oloi,

Ne mîngîiam unul pe altul cu ruşine,

Uitam că el e înger şi eu omul

Pe care-ar fi dorit să îl păzească;

Şi ne prindea, cu vise dulci, chiar somnul,

Duşi lin de o caleaşcă-mpărătească

Spre alt tărîm, mustind fraged de rouă,

Unde lumina fierbe, razele lungi plouă….

Lasa un comentariu

Comentariu