«
»


Nedumerire…

Scris la 4 februarie 2010

În taxi. Deodată taximetristul îmi vorbește: „Domne, nu înțeleg de ce mînîcă oamenii covrigeii ăștia mici și uscați! Nu pricep!!”

14 comentarii »

Trebuie să recunosc cu sinceritate că, acum câteva luni, şi eu mi-am însuşit o asemenea observaţie privind mirată la cozile din faţa simigeriilor nou-deschise. Între timp, după ce oraşul a fost împânzit de ele, mi-am dat seama că nimic nu e mai bun decât „pâinea noastră cea de toate zilele” îmbrăcată-n haina unor covrigi calzi, gustoşi şi, oarecum, accesibil la preţ care răspândesc un miros de moarte celor înfometaţi..

4 februarie 2010 | 13:44
diamantul alb:

Si sarati…Doamne,dar eu ii iubesc pur si simplu,rup prima bucatica tare din covrig si incep sa ii simt aroma de proaspat de sarat,de crocant,mi se topeste in gura..covrigii saratii sunt un paradox sunt facuti sa fie tari crocanti ca sa simti apoi adevarata savoare a lor.Stiati ca se face aluatul i se da forma de covrig iar apoi sunt aruncati intr-o cratita mare cu apa clocotita sarata dupa care se prajesc in cuptor …de multe oric u usa deschisa…ca nu prididesc cu noi cei care stam la rand si salivam de pofta si de miros…iar apoi clipa in care mi-i pune pe sfoara…si imi iau cate doi sarati,doi cu susan sau doi cu mac….Doamne ce asi manca acum o sfoara din aceea de covrigi sarati….si Doamne ce dulce mi se pare viata dupa ce ii mananc

4 februarie 2010 | 16:03

@Alexandra B: Taximetrisul vorbea de covrigeii aceea tari, mici; nu cred că țin de foame…

4 februarie 2010 | 16:48

Foarte mulţi îi ronţăie de nervi. În România aproape toată lumea are nervi.

4 februarie 2010 | 17:38

ce-i păsa taximetristului?
oricum , taximetriştii mi se pare că sînt specia atotştiutoare, sau măcar aspirantă spre îndumnezeire… nu-mi aduc aminte de vreunul care să nu-şi facă o cruce cînd trece pe lîngă biserică. şi eu în spate, uitîndu-mă la singura mînă de pe volan…
sau poate exagerez!

4 februarie 2010 | 18:23

cred ca era suparat ca ii raman lui firimituri prin masina? si mai fac si crantz crantz in urechea lui?

4 februarie 2010 | 19:17
diamantul alb:

era mort de foame si covrigii aia i se pareau mama saraciei…

4 februarie 2010 | 22:35

Buna ziua,va anunt ca un terchea berchea se da drept Dv!
Nu numai ca ma jigneste pe mine si alti bloggeri dar va strica si dv. imaginea!

5 februarie 2010 | 15:52

@Bogdan: Nostim! Dar cum naiba poate face chestia asta? Tehnic vorbind. Vă dați seama, nu doresc să jignesc pe nimeni… așa, tam-nisam…

5 februarie 2010 | 21:56
B.B.:

Am văzut şi eu acum pe site la Bogdan postarea, înţeleg că e vorba de cineva care semnează Hobitul, cu un sigur b.
Hobiţi sunt mai mulţi utilizatori de net, chiar şi hobbiţi, nu trebuie să se facă confuzia.

6 februarie 2010 | 9:13

Pentru ca romanul e hulpav….si trebe sa aiba burtica plina.
Oricind oricum si oriunde.
Covrigul cel de toate zilele …reminiscenta probabil.
Si in plus covrigul a fost semn de saracie… va aduceti aminte de covrigaria din Tg.Cucu de pe vremuri?Aceeasi coada de o vedeti astazi…

6 februarie 2010 | 16:20

@Huck: Îți răspund și pentru că îmi amitești de un personaj foarte drag mie, Huckleberry Finn. Da, luam și eu covrigi calzi din Tg. Cucului, stam la coadă, veneam falnic acasă. Însă erau moi, sățioși, miroseau bine, puteai mînca și cîte zece!

6 februarie 2010 | 16:29
emil:

Eu cred ca e mai simplu.Cineva a mincat covrigi uscati si maruntei,si-a facut faramaturi,cea ce i-a dat de lucru,si cum sunt taxistii,doriti sa curete din urma pasagerilor,precis ca timp de o luna tot are sa pomeneasca covrigii cei mici si uscati.Poate fi?

11 februarie 2010 | 22:19
Flori Iuhas:

„Deodată” mi-a zis taximetristul „sa creada naiba ca sunteti din Bucuresti cu accentul asta de ardeleanca” cand am indraznit sa-l intreb de ce ne dam uta cu caruta pe Lucretiu Patrascanu si am facut ocolul I.O.R.-ului cand eu vreau pe Trapezului? De unde constatarea – veche dealtfel – ca exista pe lumea asta trei categorii de oameni: oameni buni, oameni rai si soferi.

8 martie 2010 | 2:04
Lasa un comentariu

Comentariu