«
»


Nici somnul nu-mi mai aureşte ceaţa…

Scris la 10 martie 2008

Sînt treaz din miezul nopţii. Trec prin hrube,

De vechi castel fantome reci şi crude;

Şi-aşa m-apucă-n spaime dimineaţa…

Iubita mea cea albă, vino iarăşi

Să rătăcim ţinîndu-ne de mînă,

Să mai invingem, calzi, o săptămînă,

Să fim lîngă izvoare dulci tovaraşi

De joacă şi iubire ne-nfrînată,

Să ne şoptim cuvinte dragi şi simple,

Cu gura să pecetluim plăcerea

Şi să ne curgă pe bărbie mierea,

Iar ţie cîrlionţii peste tîmple;

Şi-n ei să îmi încurc de-a pururi viaţa

Şi-n trupul tău ce-mi dăruie dulceaţa…

Lasa un comentariu

Comentariu