«
»


Nimic nu-mi trece din ce-mi plînge-n suflet…

Scris la 1 februarie 2008

În joaca unui flutur: el se-nvîrte singur,

Cuprins de flăcări de parfum în cerul umed,

Roua din şanţuri tremură de friguri,

Căci răsuflarea-mi ar topi-o-ndată

De-atîta dragoste ţinută sub obroc,

Ciupercile au pălăria grea şi lată

Şi se adună-n scorburi, într-un loc

Ferit de lacrima de om, zmulse de-o fată

Cu cîrlionţii poleiţi dulce în boarea

După amiezii, cînd încep lin prin pădure

Îngerii mari să-şi facă iar pioşi plimbarea

Pe jos sau în subţiri şi străvezii trăsure

La care-nhamă melci molîi şi veveriţe

Ce le-ntărîtă pofta de cărniţe…

Lasa un comentariu

Comentariu