«
»


Nostalgia…

Scris la 23 septembrie 2008

Să văd iar, dimineaţa,  trecînd pe o cărare prin cîmp, prinse de firele de iarba, vibrînd, aproape rupîndu-se de greutatea boabelor de rouă, pînzele fine, dar rezistente, de paianjen… Fragilitatea aceea robustă a adolescenţei copleşitor de pure…

1 comentariu »

pe cat de fina, pe atat de primejdioasa e o panza de paianjen. la fel e si adolescenta. uneori insa se intampla sa fim musculita prinsa in ea. neajutorati si vulnerabili.

25 septembrie 2008 | 12:09
Lasa un comentariu

Comentariu