«
»


Nr. 22

Scris la 30 mai 2008

Căsuţa în care a stat Kafka în Praga, de fapt o cameră, hai, cu îngăduinţă două, este acum librărie. În ferestrele mici sînt expuse nişte chestii, uite că am şi uitat ce… O librăreasă uriaşă, tînără, zîmbăreaţă, în şort, cu picioarele acvatic de albe, pare total nelalocul ei în încăperile acelea minuscule. Mă rog, poate Kafka i-ar fi apreciat soliditatea coapselor, mai ştii? Dată-n mă-sa, bulangioaica asta, îi transmit celui ce mă însoţeşte, un băiat înalt, blond, cu ceha şi rusa la purtător. Dînsul rîde aprobator. În 1968, prin septembrie-octombrie, cînd am fost prima dată în Praga, căsuţa era închisă, ferestrele libere, te puteai uita prin ele înăuntru… Mi  s-a parut că şi culoarea peretelui exterior e schimbată… Strada Aurarilor (sau Alchimiştilor) e îngustă, scurtă, pietruită,  cu locuinţe pe o singură parte… pe cealaltă parte e un zid masiv… Nu-mi notez nimic, drept care uit cam totul…

2 comentarii »

V.:

Librăreasa pare desenată de Robert Crumb, cel care chiar a făcut o carte despre Kafka. El cu siguranţă ar fi apreciat şi sper că a trecut pe acolo.
Ai zice că el însuşi a angajat-o!… Avea o obsesie pentru coapsele solide, cît mai solide. Stîlpi de pod de beton să fie, dacă se poate.
Avem la Sibiu Piaţa Aurarilor, Strada Argintarilor… Mai povestiţi de Praga!

30 mai 2008 | 8:28
drãgutzica:

In 68′? nu doar la Praga, ci si la Paris, si-n Mexico era interesant de observat lumea de pe stradã .

30 mai 2008 | 21:17
Lasa un comentariu

Comentariu