«
»


Nu mai aveam nici umbră de sfială…

Scris la 25 februarie 2008

Ne toloneam în paturile-adînci,

Tu toată ziua doar în pielea goala

Doreai să stai, bezmetică, pe brînci;

Îţi aduceam de-a rostogolul fructe,

Pahare cu picior înalt pline de-azur;

Mai ne-ndulceam, moi întrerupţi din lupte

Cu sîni şi coapse fără de cusur,

Blînd lăudînd, la îngerii daţi nouă,

Aoreolele şi-apoi le pipăiam,

Iar dînşii se topeau precum o rouă

În flacăra nestinsului bairam.

Ba în amurguri, nechezînd ca mînjii,

Se repezeau să te încalece şi dînşii!

Lasa un comentariu

Comentariu