«
»


Nu-mi chem pe nume Îngerul, mi-e teamă…

Scris la 6 martie 2008

Să nu se sperie aripile să-şi lase

Să se prefacă-n evantaie de mătase,

Aoreola să mi-o pună-ncet pe rană.

Lui pe ascuns îi place să m-ajute,

Să-mi deie somnul forfotind de vise,

Şi păpădii din mal de şanţuri rupte

Şi verzi şopîrle-n mici pieptare-ncinse,

Stînd amorţite, ca vrăjite parcă,

Pe bolovanii transparenţi şi umezi,

Şi uneori vrea roua să o stoarcă,

Să-mi facă bucurii ce nu te-ncumeţi

Nici tu să mi le dărui, rea copilă,

Ce n-ai cu mine nici un pic de milă… 

Lasa un comentariu

Comentariu