«
»


Nu-mi trebuiesc prea multe cărți…

Scris la 20 decembrie 2008

Caut să-mi revin dintr-o aproape de nesuportat tristețe. Nu-mi trebuiesc prea multe cărți. Însemnările lui Malte Laurids Brigge (Rilke), Mici poeme în proză și Inima mea dezvăluită (Baudelaire), Cartea neliniștirii (Fernando Pessao), Tăcerea trupului (Guido Ceronetti). Deocamdată atît…

8 comentarii »

Rilke ține și la mine :grin:
Pe Baudelaire îl folosesc doar să-mi treacă răceala :razz:

O zi înmiresmată să aveți….

20 decembrie 2008 | 12:43

@ Andi: Nu prea pricep la ce folosești pe Baudelaire! Nu e un vaccin antigripal , ci poetul care a schimbat macazul întregii poezii…

20 decembrie 2008 | 13:16

Pe mine mă scoate din orice fierbințeli…cinismul lui frumos ambalat în sonorități care mai de care faste.

Uau, multumesc pentru adresarea directă…mă simt ca primul cinefil care a auzito pe Garbo vorbind :oops:

Era o semiglumă, asta cu Baudelaire…

20 decembrie 2008 | 13:28

Totu-i un haos…
imagini, cuvinte,
nimic nu se leaga,
ganduri rebele
ma-nhata
sa ma arunce apoi
in labirintul de goluri
si rataciri fara rost,
in neantul cascat
dorit si flamand
de suflete triste
pierdute in haosul vietii,
in ratiuni si sperante desarte.
Scoate-ma Doamne din haos,
descatuseaza-ma,
soarbe-mi durerea
si perde-ma-n moarte.

Tristete, suferinta…e ca si cum am fi atarnati in balans deasupra unui hau fara fund infometat de suflete indurerate.

20 decembrie 2008 | 15:25

„Viata mea- spectacol tragic esuat sub huiduielile ingerilor- face parte din categoria spectacolelor din care s-a reprezentat doar primul act.” Pessoa.
Cum anume sa ajuta Bernardo Soares sa va reveniti dintr-o tristete de nesuportat?

20 decembrie 2008 | 15:52
uca:

ingerul cel insuportabil de frumos?
mai mai sa cred ca doar eu
si cand colo ,superioritatea tristetei asupra nontristetei se impune
inchizitia medievala premia tristetea insuportabila ca pe un trofeu in se .

20 decembrie 2008 | 22:04
iskander:

Apropo de carti domnul Brumaru, de mult n-am mai citit o carte care sa ma rascoleasca. Adica citesc cam intruna, dar nu stiu cum se face ca nu prea mai dau peste carti mari. Ultimele doua care m-au marcat au fost „Maestrul si Margareta” si „Cartea nelinistii”. Asa ca va propun un tirg: faceti o lista cu citeva carti pe care le-ati recomanda (in special din cele mai putin vehiculate), promit sa le citesc.

21 decembrie 2008 | 2:08

@ iskander : Aș recomanda „Ochiul” lui Nabokov și, în general, orice e tradus, sau va fi, din acest autor
miraculos, descoperit atît de tîrziu la noi… Pentru mine, finalul Ochiului, cele două pagini ultime, au fost o revelație… FERICIREA!

21 decembrie 2008 | 7:34
Lasa un comentariu

Comentariu