«
»


Nu ţi-am călcat măcar c-o iotă moftul…

Scris la 3 februarie 2008

Tu, îngere, ce-mi ocoleşti privirea,

De-a-ţi lua povoar-aripelor cu totul

Şi-aoreola pîlpîindu-şi lin uimirea.

Nu mai puteai, frînt cald de oboseală,

Să mă fereşti şi-atunci mi-ai dat trist locul,

Ca eu  să-ţi apăr fulgii şi norocul

În preajma ei, cea dulce şi cea goală,

Rîzînd cu cîrlionţii, lin topazul

La gît mai clătinîndu-şi-l a joacă

Şi sînii albi lăsîndu-şi-i să-şi coacă

Boturi cu lăcomii, mai mare hazul!

Ci amîndoi ne închinăm de-acum stapînei,

Pupîndu-i laba talpei şi a mîinii…

Lasa un comentariu

Comentariu