«
»


O, voi lecturi, lecturi…

Scris la 20 decembrie 2009

Recitesc Shakespeare, completind, mai ales părțile în versuri, cu un pix foarte fin, pe marginile paginilor… Mai adaug și paranteze cu indicații de mișcare a personajelor!

27 comentarii »

Pisisfera:

Completările rimează? Mişcările… mişcă? Foile scrise chicotesc, tremură, se supără şi protestează sau se bucură şi cer mai mult?

20 decembrie 2009 | 14:52

@Pisisfera: E vorba de „Îmblînzirea scorpiei”, de fapt mă distrează răsturnarea acțiunii! Foile cer mult mai mult, mereu cu porțiuni albe, neumplute de text, lacome. Oricum, asemenea cărți nu le mai pot împrumuta nimănui… sînt de uz strict personal.

20 decembrie 2009 | 17:34
Pisisfera:

O singură dată am procedat la asemenea completări. S-a lăsat cu scandal. Da, tocmai fiindcă volumul devenise de uz personal… Cel mult de citit la gura unei singure alte persoane… :)

20 decembrie 2009 | 18:18

@Pisisfera: Acum sînt curios cum se va termina „Îmblînzirea scorpiei” în versiunea mea! Pe urma mă ocup, probabil, de cele trei fiice ale bătrînului rege Lear, sînt o mină de aur!!!

21 decembrie 2009 | 8:46
Bub:

Completarea unui text deja perfect nu va miroase putin a hubris?

21 decembrie 2009 | 9:12
Pisisfera:

Cît adevăr şi cîtă minciună ar fi în afirmaţia:
Într-o carte ideală, completările sînt imposibile şi inutile.

21 decembrie 2009 | 9:47

@Pisisfera: Dar sînt cărți ideale? Aș fi curios să-mi dai cîteva exemple…

21 decembrie 2009 | 10:46
Pisisfera:

Sigur că nu voi da. N-ar fi decît o listă de preferinţe personale, şi nu despre asta poate fi vorba. Tocmai de aceea întrebarea era nuanţată atent: carte ideală; adevăr, dar şi minciună.
Pornisem, de fapt, de la gîndul (în negativ) că într-o carte apropiată de perfecţiune TĂIETURILE ar fi imposibile şi inutile. Şi-aşa ajungem la revers: dar completările?

21 decembrie 2009 | 11:13

@Pisisfera: M-am gîndit mai pe îndelete, de! Adevăru-i că și la cărțile care-mi plac foarte mult, deci ideale pentru mine, sînt pasaje care mă plictisesc, le-aș tăia cu plăcere… Mă oprește altceva. Tocmai aceste pasaje le silabisesc cu sîrguință, dupa ele restul pare reîmprospătat, textul intră ca-n unt în suflet și în minte. Rolul lor este de a reînvia bucuria lecturii pe săturate, nesățioase, lacome. Aș exagera chiar că, din cînd în cînd, merită să înghiți cu noduri o carte indigestă, ca apoi să zburzi în alta, liber și vioi ca un mînz pe pajiște!

22 decembrie 2009 | 11:56

@Pisisfera: Cărțile mediocre își au rostul lor. Principalu-i să nu cazi în amăgirea c-ai citit ceva bine scris. Capeți distanță, vezi beteșugurile. De pe terenul plat, neted, poți face saltul entuziast spre lecturile cu adevărat esențiale.

22 decembrie 2009 | 14:37
Pisisfera:

Mă gîndeam la arhitectura migăloasă a cărţilor atent construite, şi în ansamblu şi în detaliu, în care orice tăietură, orice adăugire ar strica echilibrul. Sigur, am plecat demult de pe locul de joacă, marginea paginii, mă gîndesc la carnea vie a cărţii. Ce plăcere, la recitirile atente (cum sînt şi traducerile, poate cel mai intens mod de recitire), să vezi ca-ntr-un glob de cristal fiecare grăunte de sens, ascuns la prima lectură.

Dar să vedeţi întîmplare care îmi dă peste nas ca un păsăroi uşurîndu-mi-se în creştet cînd fluier fără griji pe sub streşini. Dau, zilele trecute, peste un fragment de emisiune. Pe ecran, fotografia lui Eminescu. Două fete trebuie să aleagă răspundul corect. Cine să fie în poză? A, B sau C? După o îndelungată dezbatere, implicînd detalii legate de haine, de păr, reuşesc să elimine varianta A – Un frizer celebru. După o nouă rundă de dezbatere, se decid: În poză este: C – Inventatorul piramidonului!
Testul se repetă, alte fete, poza lui Caragiale. Răspuns final: B – Pictor spaniol.
Doar la a treia fotografie, a lui Nichita Stănescu, fetele aleg bine, omul din poză nu poate fi C – Un celebru comic englez (pentru că ăştia pozează altfel, tu, mai veseli). Şi aleg varianta corectă: A – Poet român. Cu un zîmbet graţios, una din ele adaugă: „Ciprian Porumbescu, ca să dăm şi un nume”.

22 decembrie 2009 | 17:15

@Pisisfera: Ăsta e umor negru!!!

22 decembrie 2009 | 18:31
Pisisfera:

Din realitatea imediată!

22 decembrie 2009 | 18:50
Pisisfera:

P.S.: Cine-ar fi zis ele că este Dostoievski „al dumneavoastră”, Nabokov „al meu”? Dar nu contează, ceea ce contează e plimbatul fără griji pe sub streşini şi, ca să ne întoarcem, completatul din dragoste pe carnea albă a cărţii.

22 decembrie 2009 | 18:53
Pisisfera:

Sau, şi mai bine, din realitatea „mediată”!

22 decembrie 2009 | 18:56

@Pisisfera: Bănuiesc că scriu pe cărțile deja scrise fiindcă nu mai pot scrie altfel…

22 decembrie 2009 | 19:05
Pisisfera:

Nu vă cred. Doar e o îndeletnicire mai veche… Teoria a fost deja contrazisă. E doar un alt fel de plăcere, o verigă dintr-un joc în altul, o căruţă de trecut puntea asta a lui „nu mai pot”, care apare, dispare…

22 decembrie 2009 | 19:12

@Pisisfera: Dă Doamne să apară iar!

22 decembrie 2009 | 19:49
Pisisfera:

Trist vizitiul, răsfăţaţi căluţii.
Ştiţi mult, mult mai bine ca mine, nici nu ştii cînd vine…

22 decembrie 2009 | 20:53
diamantul alb:

Inspiratia vine intotdeauna atunci cand nu te astepti,intr-una din zilele obisnuite,la ore ciudate si in locuri comune.Chiar ce declanseaza starea de vis ,de reverie?Patru pasi pana la coltul strazii?O aroma difuza de vanilie si de zahar ars care pluteste prin aer din cine stie ce cuptor de paine?Un copil care aleraga grabit spre scola?
-Un zambet?Un parfum anume?O culoare pastelata sau prea stridenta?O carte care cade jos din raft si ridicand-o constati ca a ramas deschisa la o pagina pe care nu o stiai desi ai citit cartea de mii de ori?
-Inspiratia e difuza..e ca norii de vara usori si departe de tot in zare dusi..sau dimpotriva navaleste ca o apa de munte ,abrupta,clara si se imprasite pe pietre in mii de irizari…

23 decembrie 2009 | 8:52
diamantul alb:

Inspiratia mai poate sa fie si un copac mare verde si pe fiecare frunza sa scrie un inceput de poveste-un copac marturie cu mii de inceputuri de povesti…
SARBATORI FRUMOASE SI UN CRACIUN PLIN DE PACE ,BUCURIE SI DE LUMINA VA DORESC

24 decembrie 2009 | 0:31
Pisisfera:

Sărbători fericite!

24 decembrie 2009 | 9:29
tupeistu:

La multi ani!

25 decembrie 2009 | 1:22
hobbitul:

@Tupeistu: Sărbători fericite! La mulți ani!!!

25 decembrie 2009 | 8:54
hobbitul:

@Pisisfera: Multă pisisfericitate!

25 decembrie 2009 | 8:56
Pisisfera:

Acum şi
La mulţi ani!
Sferici şi dodoloţi!

25 decembrie 2009 | 9:48
Flori Iuhas:

V-ati gandit vreodata la o Sheherazadain versuri?

6 ianuarie 2010 | 0:30
Lasa un comentariu

Comentariu