«
»


Odaia ne-aştepta de-amar de vreme…

Scris la 15 martie 2008

Să ne topească-n roua ei fierbinte,

Degeaba încercai să fii cuminte

În toiu-ncolăcelii. Nu te teme

Că braţele se-ntind fără odihnă

Spre carnea noastră-ndrăgostită dulce;

N-ai nici un pic de linişte, n-ai tihnă,

Lasă-ţi alături trupul să se culce

Lîngă al meu, să-ţi linguşesc iar sînii

Şi coapselor să mă închin întruna.

Slugi harnice ne sîntem şi stăpînii

A tot ce ne munceşte moale-n spuma

Clipei de-amiază, prelungită tainic

De-un Dumnezeu ce ne păzeşte-acuma…

10 comentarii »

V.:

Ce fericită-i sluga cea stăpînă, la fel ca şi stăpînul slujitor.

15 martie 2008 | 18:38

@ V. : Nu ştiu dacă ai vrut anume sau s-a întîmplat aşa, dar ai scris, de fapt, două versuri, într-un ritm perfect! Iată:
„Ce fericită-i sluga cea stăpînă,
La fel ca şi stăpînul slujitor”
Sper ca mîine să reiau versurile astea… :smile:

15 martie 2008 | 18:47
V.:

Aşa au ieşit pe gură. Cum se întîmplă cînd asculţi mult un cîntec şi te trezeşti fredonînd în continuare.
E beznă, dar cîntă mierlele. Fac noapte albă.

15 martie 2008 | 18:54

@ V. : Acum ar trebui scoasă doar o silabă! Uite versul:
„E beznă, cîntă mierlele, fac noapte albă… ” :smile:

15 martie 2008 | 19:01
V.:

Pe „Albă” l-aş duce jos, în versul următor. Dar nu-s poet. Sînt ascultător. Un fel de fericită slugă…

15 martie 2008 | 19:18

@ V. : Merge şi cum spui; primul vers ar avea unsprezece silabe, al doilea ar începe cu „Albă”…:
„E beznă, cîntă mierlele, fac noapte
Albă…”

15 martie 2008 | 19:29
V.:

Doar păsări negre ştiu ce-i noaptea albă. :smile:
Pescăruşii se culcă primii, ei se trezesc la spartul zilei.

15 martie 2008 | 19:39

@ V. : Dar cînd e „la spartul zilei”?

15 martie 2008 | 19:50
V.:

Cînd „se crapă de zi”, în zori.
Seara se înclină ziua.
Înseamnă că pe la prînz se lipeşte cumva, cu soare de cositor fierbinte.
Dar acum e pe-nclinate, noapte bună…

15 martie 2008 | 20:31

@ V. : E ziua pe-nclinate către seară… Noapte bună…

15 martie 2008 | 20:35
Lasa un comentariu

Comentariu