Ce porci tulburători îmi scurmă viața!
Scris la 20 aprilie 2010
Mi-au rămas atîtea cărți de citit…
Scris la 14 aprilie 2010
Mi-au rămas atîtea cărți de citit, de recitit! Mă îngrozesc de cîte universuri am ratat din trîndăvie, din prostie, din lehamitea luată de la brambureala asta haotică a televiziunii, o boală incurabilă… Poate e și comoditatea omului în vîrstă. Poate e și atracția realității imediate, oricît de vulgare ar fi, de kitsch… Kitsch-ul atotbiruitor! Degeaba caut să-l transform în poezie!! Rămîne beton, ca și acele pițipoance mîndre de aura lor de infatuare hlizită,strălucitoare-n inteții bulbucate, plimbată pe tocuri înalte, în rînjetul și rujul gros, cotidian… De fapt sînt fascinat de kitsch!! Oricum, după 70 de ani, nu mai ești tînăr, ci copil cu ochii măriți de orice se vede și se mișcă-n jur. Frumusețea sfîșietoare a kitsch-ului…
Cîntec
Scris la 4 aprilie 2010
Mi-au îmbătrînit mîinile
De stat degeaba cu săptămînile.
Palmele mi s-au asprit.
Nu mai știu să înghit
Apa din cana adîncă.
Totul mi se întîmplă
Parcă alături. Mă uit ca prin geam,
Sprijinit de sticla rece c-o tîmplă
Ce nici n-o mai am!
Rugăciune laică
Scris la 3 aprilie 2010
Bucuriile simple
Nu mai vor să se-ntîmple.
Am tot așteptat și-am tot așteptat
Să-mi crească iarba cuminte în pat,
Curcubeie să-mi intre pe geam,
Fluturi să tragă în ham
Soarele ca pe-un rădvan
Din care tu să scobori
Frumoasă și dusă de subțiori
Pînă la gura mea sfîntă
Ce coapsele albe îți cîntă
În rugăciune,
Minune cu proaspăta roură-n spume…
Constatare de hobbit…
Scris la 2 aprilie 2010
Disperarea crește
Pe străzi ca un pește!
Tentația socialului…
Scris la 31 martie 2010
Sînt tot mai tentat să scriu poezie socială, să împușc niște articole vehemente împotriva atîtor ghiorțani și, mai ales, împotriva pițipoancelor ce ne-au invadat viața cu tupeul lor decoltat, stupid pînă la delir, instaurînd heghemonia cururilor cu prispă surîzătoare…
Vorba lui Kafka…
Scris la 28 martie 2010
“Scriitorii spun lucruri infecte.” Cred că nu mai este cazul să exemplific!