«
»


Plouă încet, şi-aş vrea să fii cu mine…

Scris la 17 martie 2008

Să îmi vorbeşti şoptit şi să mă mîngîi,

În patul nostru cald, fără ruşine,

Şi să mă cerţi că vorbele îmi tîngui.

Ne-aşteapt-atîtea scorburi de pădure,

Şi-atîta fumuseţe-n rugăciune,

Cînd ne-nchinăm vieţele moi şi pure,

Blînd, unul celuilalt, ca pe-o minune,

Şi nu mai înţelegem decît visul

Şi doar lumina ce-o luăm în palme;

Atunci pricep că-ţi sînt chiar eu trimisul

Şi niciodată basmul n-o să-şi sfarme

Pereţii lui subţiri în care-ncape

Trupul tău alb cu sînii-atît de-aproape

Că-i pot atinge…

Lasa un comentariu

Comentariu