«
»


Pluteam în basmul nostru fericiți… (variantă)

Scris la 17 ianuarie 2009

Că n-o să se termine niciodată,

În preajma ta piticii făceau roată

Ca să-ți privească părul, năuciți

De cîrlionții încîlcind zefirii,

Și-apoi să povestească mai departe,

Cu-nflorituri, minunea dulce-a firii

Ce erai tu, și-n viață și în carte, 

Mereu dusă de fluturi, luată-n brațe

De moi parfumuri, culcușită-n franjuri

De frunze, linsă-n taină-n clipa creață

De un balaure ce sufletu-și agață

      De-al tău și dă nădejde c-o să fie

      Fără de margini blînda lui vinovăție…

5 comentarii »

Smeagoliţa:

Mmm, variantă fericită, fără mistreţi hăpăind la ghinde, dar cu balaure cu suflet portocaliu! În franjurii de frunze îmbobocesc fagurii; noi, Smeagolii, îi căutăm adulmecînd pe la apus, cu ochii pe busole tăiate-n felii de gutui.

17 ianuarie 2009 | 17:45

@ Smeagolița : Iar fagurii sînt plini de miere groasă, hrănitoare, proaspătă, miere ce dă tinerețe și bucurie… Adulmecarea făcută pe la apus e întotdeauna cu spor, mai ales dacă se consultă și hărți secrete, desenate pe piele de șarpe ce unește locuri umede, ascunse, neumblate de simpli muritori…

17 ianuarie 2009 | 17:59
Smeagoliţa:

Sucul dulce din faguri şterge vârstele şi amorţeşte pînă şi guşuliţele otrăvitoare ale reptilelor. Din hărţile secrete se pot construi umbrele, din umbrele se pot construi baloane zburătoare, iar din baloanele zburătoare se poate vedea lumea mică, mică şi îndepărtată. Noaptea, baloanele se priponesc de vîrfurile mestecenilor, rotofeiele pretinzînd că sînt căsuţe de copac cu capul în nori.

17 ianuarie 2009 | 18:08

@ Smeagolița : Place : „căsuțe de copac cu capul în nori”. :smile:

17 ianuarie 2009 | 19:50
Smeagoliţa:

…aşa pretind ele. :smile:
Noapte mieroasă!

17 ianuarie 2009 | 20:43
Lasa un comentariu

Comentariu