Poate că ar trebui să încep să scriu…
Scris la 19 iulie 2011
Poate că ar trebui să încep să scriu. Despre cărți, întîmplări, gînduri, locuri și oameni. Fără să mă împiedec în prejudecăți. În fond e singurul lucru de făcut. Restul e lectură.
23 comentarii »
Lasa un comentariu
Nu poate, ci cu siguranţă ar trebui!
(Nici nu pot să vă spun cât mă intrigă finalul ăsta lapidar ca o sentinţă de stoic cangrenat de cafard & livresc: “În fond e singurul lucru de făcut. Restul e lectură”. Nu că n-aş fi de acord – sunt, pe de-a-ntregul; dar nu-mi dau seama dacă-i de bine sau de rău…)
“Poate” ? /:) Hmm. Subscriu la ce a zis Radu
Da!Neaparat!In fond deja ati creat un fond,care isi trage radacini din adincurile spiritelor al societatii,strapunghand pana si aburul de cafea,mirosul de cafea,creerii la urma urmei.A ramas doar apogeul,APOGEUL care poate fi zidit doar cu cuvinte Brumarii,cuvinte care nimeni altul nu le alege,nu din nestiinta sau prostie, nu; Din faptul ca stilul Lui Brumaru este unicul si inconfundibil.Scrie!Doa acest stil este capabil sa reuneasca toate cuvintele care pot fi auzite in grajd,in taverna,in troleu,in parlament, ….,si sa construeasca o capodopera !
Mai ales despre oameni…
Ar fi interesant. Aveţi ce spune. Şi da, pentru noi ar fi lectură.
Tocmai împărătşec foarte puternic acest sentiment (cred). O mână pe inimă şi o plecăciune.
Buna dimineata!Merge o cafea amara?!
Dragă Maestre, nu știu dacă vă amintiți de vizita de la Petrila, de prin 2006. Ca să vă împrospătez puțin memoria, vă invit pe blogul meu, unde tocmai am postst un video-document pe care vă invit să-l vizionați. Toate cele bune!
http://thepintea.wordpress.com/2011/08/04/faceti-liniste-citeste-hobbit-ul/
poate ca e cazul sa folosim semne . totul e interpretare :)
pai receti la treaba!
treceti:))
[...] Update: Chiar aşa! [...]
In fond e singurul lucru de facut.
Tocmai am citit o poezie superba din volumul ¨Submarinul erotic¨ (volum primit cadou saptamana trecuta, de la prietenul meu). O atasez mai jos.
Copil al blindului Soare Apune,
Veneam spre tine ca o rugaciune.
Ma asteptai. Erai femeia dulce
Ce trebuia alaturi sa se culce,
Nu in pamint, ci-n aer, mult deasupra
Crinior care-si inclinau, grei, cupa
In semn de despartire si plecare
De linga mierea albelor izvoare.
Caci harazit ti-am fost. Si-anume,
Copil al blindului Soare Apune,
Veneam spre tine ca o rugaciune..
Pai si scriptu’ unde e ?!
O toamna cu o ploaie de gutui parfumate..galbene ca filele amintirilor..
mai ales despre oameni
“În fond e singurul lucru de făcut. Restul e lectură”
hei?! vreau sa te citesc!
@Sper ca ai inceput deja sa scrii, Emil! Astept sa citesc!
[...] invita la aceasta leapsa pe urmatorii: Ana Ayana, andreanum, hobbitul, ghelme, delaepicentru, nikuelektriku, depresium, Doina Popescu – Cine are urechi…, [...]
[...] pe 1 Ianuarie (de sfantul Vasile) este consennata in acte aniversarea zilei de nastere pe care insa Emil Brumaru o serbeaza in aceeasi zi cu Craciunul: AICI. Ii uram la multi ani cu sanatate si la anul muzele sa [...]
Un gând… Să scriu!
Dar teamă-mi este
Să nu fie prea timpuriu
Or prea târziu…
Astăzi, prin viscol, pe la chindie
E timpul cosmic de scris o poezie.