«
»


Poveștile n-au cum să se termine…

Scris la 20 aprilie 2009

Mereu rămîne-n somn cîte-un balaur

Ce se trezește scărpinînd rubine

Cu burta lui bătută-n solzi de aur,

Și cînd nici nu te-aștepți răsar moi zîne

Ce-ademenesc ciobanii de la stîne

Ca să le dea plăceri anume numai lor,

Înghesuindu-le în scorburi cu pridvor;

Iar bravi pitici fac tumbe înțelepte

Și umplu cu năzbîtii vechi iatace

În care gingașe și cam buimace

Prințesele încep să se deștepte,

     Bolborosind dulci rugăciuni și aspre șoapte

     În timp ce-și spală degetele-n lapte…

     

2 comentarii »

Smeagolita:

Nu mai departe de această dimineaţă, chiar în gura peşterei mele, un balaur adormit! Bloca intrarea cu două gîturi. L-am trezit gîdilîndu-i nările cu un fir de parfum de liliac. Să-mi sară inima cînd s-a trezit – fioros, îmbufnat, s-a frecat la ochi cu o frunză de brusture şi mi-a cerut… o cafeluţă cît un degetar!

29 aprilie 2009 | 10:17
Diamantul Alb:

Feerica poveste cu balauri
cu zane si cu solzi de aur
asi vrea sa fiu o zana mai ghidusa
la scorbura sa-i pun o usa
si-n somn sa fur rubine si smaralde
si dimineata-n gene sa ma trezesc cu
……………………..diamante

8 mai 2009 | 20:31
Lasa un comentariu

Comentariu