«
»


Poveștile n-au timp să se sfîrșească…

Scris la 17 aprilie 2009

Trec curcubeiele dintr-una-n alta,

Din prag de-argint în prag de aur sare-o broască

Purtînd o coroniță de smaralde sub înalta

Boltă prin care veșnic fluturii fac tumbe

Și îngerii își puricesc la subsuoară

Aripile și-apoi ațin prin ganguri sumbre

Calea fecioarelor și-n taină le doboară

Și le iubesc bezmetici, plini de pofte,

Fără ca ele nici să zică pîs

În stare nu-s, făcîndu-se de rîs,

Și mai spunînd că totul doar un moft e.

    Așa că Dumenezeu vede și iartă,

    Sorbind din ceașca lui cafeaua fiartă…

   

Lasa un comentariu

Comentariu