«
»


Prea multe le-am lăsat în grija Ta…

Scris la 11 iunie 2008

Neobişnuit să ai dureri şi spaime;

Mi-s tot mai aspre mucedele haine,

Piciorul mi se-mpiedecă-n tafta.

Stau şi îndoi lumina înspre seară

Şi-o-nvăţ că cadă-ntr-un cristal adînc,

Acolo unde bănui c-o să piară

Şi lacrimile ce degeaba le mai plîng.

Nu-mi dărui nici o bucurie-ntreagă?

Şi eu la rîndu-mi blînd te-am ocrotit,

Plimbîndu-te prin vînt şi-n roua vagă

Tăiată-n lama dulcelui cuţit

Ce s-a înfipt şi-n spatele meu, greu.

Îţi simt tristeţea de a-mi fi bun Dumnezeu…

1 comentariu »

miuca:

===;;;;;====;;;;;;===;;;;;;===
Lui Adri
a.
Maestrul mai scrie ce s-a mai intimplat
Eu doar nu i-am mai scris certat.
b.
In vreme Maestrul nu-i blind de bleg
Crede Maestrul cã bunul Dumnezeu
tre’sã fie bleg de Bun?
===;;;;;;;===;;;;;;===;;;;;;===
Maestrului
1.
Nu mai e voie sa fim batrinii satului,
zimbitori, cu chelie sau cu
cu plete albe
?
eu sunt.
2.
Pier ele inaltele vesnice cristale
?
BA NU.
===;;;;;===;;;;;===;;;;;===

11 iunie 2008 | 16:19
Lasa un comentariu

Comentariu