«
»


Renunţarea la cafea…

Scris la 23 mai 2008

De cîte ori am renunţat la cafea? Nici nu mai ţin minte. Şi mereu am uitat de pericolul tensiunii… am reluat-o… Acum iar sînt la cafea decofeinizată şi am capul plin de cîlţi dis-de-dimineaţă… Va trebui să scriu aşa, pe bîjbîite… să adorm în timp ce citesc mai mult… să îmi ţiuie urechile pînă la exasperare… (Hobbiţii ar trebui sa nu aibă hipertensiune…) Şi să nu mă mai agite nimic, desigur… Un calm definitiv, o privire leneşă peste orice întîmplare mai zgubilitică… O foarte atentă drămuire a lecturilor… recitiri mai mult… Curios cum mi-au placut autori destul de zbuciumaţi, la o adică: Dosto, Cehov, Kafka… Dar visul meu dintotdeauna a fost să-i citesc senin, cam aşa cum faci cu  pastelurile lui Alecsandri… Şi pe îndelete, fără grabă, întîrzîind pe cîte o frază, pe cîte un epitet… Calmul lecturilor ar trebui să ducă la o şi mai profundă înţelegere a textului, nu? Să poţi seda isteriile Nastasiei Filippovna într-o după amiază infinită, cu un motan siamez pe piept, cu o bilă muzicală la căpătîi, gîndindu-te, printre rînduri, la iubita ta caldă şi cu braţele pline (oare aşa le avea Anna Karenina?), amărît cumva de boala necruţătoare a lui Cehov, a lui Kafka – acum tuberculoza se poate trata mult  mai bine… Dicţionarele, atlasele, enciclopediile… răsfoite alene, în căutarea vreunui cuvînt mai ciudat… şi însemnarea lui în carnetul de lîngă pernă… Vorba lui Baudelaire: „Lux, calm şi voluptate…” Şi tiptil să citesc, ce naiba! pe Musil… că mereu încep „Omul fără însuşiri”… şi mereu las baltă totul după volumul întîi… Mă obsedează, în schimb, un dicţionar al limbii române, în vreo patru volume, vechi, cu fiecare cuvînt dat, pentru exemplificări, în fraze din clasici… E un deliciu să citeşti aşa… Fixul meu e că foarte puţini scriitori cunosc cu adevărat limba română… De unde un soi de superficialitate a textului, de alunecare pe deasupra, fără a simţi gustul, savoarea, nemaipomenita muzică secretă a limbajului… şi a o face disponibilă şi cititorului…

11 comentarii »

V.:

Am citit cu mare plăcere textul acesta. La cafea… şi fără motan siamez pe piept. E liniştitor ca o cană de lapte în care s-a topit miere.
Carnetul de lîngă pernă cred că merită citit ca pe-o poezie, cap-coadă. Am căutat în dicţionar – sînteţi „vinovat”! – cacadîr şi chiar şi… pitpalac. Primul e măceşul, al doilea e prepeliţa!
Îmi doresc o enciclopedie imensă cu păsări, plante, copaci… Serioasă, nu cum apar la noi, pentru uzul şcolarilor. Tot ce am e în altă limbă, iar speciile diferă de cele de la noi.
Pitpalac în cacadîr!

23 mai 2008 | 12:26

@ V. : Cuvîntul „prepeliţă” e mai plinuţ, mai voluptuos, mai moale cumva, mai feminin, mai bun de strîns în braţe. „Pitpalac” are şi el moliciuni, dar pare ticăit ca un ceasornic…

23 mai 2008 | 19:03
V.:

Pitpalacul, ca pitpalacul… îl ştim din copilărie.
Dar prepeliţa, oh, e ca un titlu nobiliar: pitpalacul de prinţesă! Sau, cu voia dumneaoastră, Prinţesa de Pitpalac.

23 mai 2008 | 19:53
tupeistu:

într-adevăr, pitpalacul, versiune ticăită a sticletelui (vreo zgâtie de fată cărei gura nu-i mai tace/ ca stigleţii întoarce capul, când încolo când încoace”) înseamnă agitaţie, necontenit dute-vino, ori varianta prepeliţei predispune, din contră, la savurare atentă, pe-ndelete, anume întârziată, ca să-ţi tihnească… iar prepeliţa se poate preschimba, după gust, într-un fazan bine rumenit în cuptor, după o prealabilă îmblânzire în iaurt, ori în niscaiva potârnichi fripte, ori…. e de preferat să nu continui pentru a nu cădea în gastrolatria personajelor cehoviene. ci mai bine mă abandonez plăcerii estetice pure şi recitesc poezia aceea care începea aşa : „o, vechi şi dragi bucătării de vară,/simt iar în gură gust suav de-amiază”…

24 mai 2008 | 13:57
tupeistu:

există pe piaţă un asemenea dicţionar, „noul dicţionar universal al limbii române”, ed. litera internaţional, net superior dex-ului şi datorită bogăţiei lexicale (mult mai multe neologisme, arhaisme, regionalisme) şi pentru că la aceleaşi cuvinte oferă mai multe sensuri (am întâlnit şi sensuri greşite în dex care aici erau corectate). iar pe net există un dicţionar cu citate, neoficial dar foarte viu, de cuvinte argotice, cu exemple, evident, din contemporani: http://www.123.urban.ro

24 mai 2008 | 14:25
Diamantul Alb:

Cafe-Cafe
Dulce-amara,clar-obscura
Numai bob si numai zgura
Buna doar de pus pe gura
Si pe buze matasoase
De amant adus acasa
Noaptea cand canta cocosi
Uni albi si alti rosii
Sa-i sarut sprancenele
Pana dimineata, genele
Isi rasfira racoroase,
Prin perdele vaporoase
Visele de-amor pierdute
In cotloane nestiute
De arome si balsamuri.
Elixire nebaute
Ne asteapta nenacepute
In rafturile din camara.
Si cafeaua da pe-afara
Din ibricul pus aseara
Ca sa fiarba pe-ndelete
Intre soapte desuete
Ce-ti sopteam eu la ureche
,,Ma iubesti,si-ti sunt pereche?,,
Si tu nu te-ai,, prins ,,hoinare
Ca eu inca de aseara
Iti faceam cafea amara
Sa te tin mai mult in brate
Si sa te iubesc de tot
Pana da cafeaua-n foc

20 mai 2009 | 16:08
Diamantul Alb:

Mereu m-am gandit, si in ultimul timp tot mai intens;ca atunci cand bem cafe-cafe,ar trebui sa avem o stare speciala ,de incantare,de fericire, de multumire, intr-un bob asa de mic de cafe se ascund atat de multe…o savoare neegalabila,o aroma unica,o caldura anume pe care o degaja cafeaua fierbinte…daca inchid ochii vad in zare plantatiile de cafea …Brazilia ,Argentina…arbusti in soare..florile lor albe delicate,un parfum anume pe care doar arbustul de cafea il are..stiu ,am acasa un asemenea arbust si e mic are vreo 4 ani ,astept mereu timpul cand va avea prima floare,mai rup cand si cand cate o frunza care incepe sa se usuce si mereu o pun semn de carte,mereu le sorb aroma usor amara usor prafoasa,unica..vad culegatori de cafea cum aduna in cosuri speciale boabele,ii aud cum canta incet, aproape gutural ;in portugheza,spaniola…ma fascineaza vocile lor…cantece de dragoste ,de viata, de dor….am in mana un bob de cafe..si in ele e o lume intreaga

20 mai 2009 | 16:29

Place textul! Chiar foarte mult!!!

20 mai 2009 | 18:50
iselin:

@Diamantul Alb

pentru o iubitoare de cafea, ca mine, textul a fost… ca si cafeaua insasi
dar imi ingadui o-ntrebare ?
Noaptea cand canta cocosi
Uni albi si alti rosii
Oare ai tiparit gresit i-urile ?
Parerea mea era ca suna mai „simetric” Cocosii – rosii sau cocosi – rosi (si la Unii, si acolo e un i lipsa)
Altminteri, delicios.

22 mai 2009 | 14:38
Diamantul Alb:

Multumesc maestre
Nu ma asteptam sa va placa…dar daca v-a placut pret de o secunda inseamna ca sunt mai bogata cu un bob de cafe -cafe si pe care cu incantare vi-l ofer dumneavoastra….incantarea si uimirea pe care mi-ati oferit-o mie ,cand din pura intamplare am descoperit mirificele dv.poezi( publicate intr-o revista de anul trecut 14 februarie,unde era Andreea Raicu pe coperta-o prezentare absolut superba)….caci eu cautam poezi deosebite sa le postez oamenilor pe care ii iubesc..nu va pot povesti incantarea cu care uni din ei v-au recitit ,uni abia v-au descoperit ,ca si mine de altfel,sunteti cel mai citit poet pe forumul unde eu le postez si nu este zi in care sa nu bucurati pe cineva cu randurile scrise de dv..Miliarde multumiri,ptr. ca existati.

22 mai 2009 | 17:50
Diamantul Alb:

iselin
multumesc mult ptr. apreciere
da,mereu uit ,,i,,-urile..doar invatatoarea mea stie saraca cat s-a chinuit cu mine ca sa le scriu corect,se pare ca degeaba,multumesc mult inca o data ptr. tot..ma grabeam sa scriu direct aici si nu am facut corecturile necesare
si se pare ca la mine sunt de bun augur aceste litere ,,i,, pe care eu le ,,manac,, le folosesc la cuvantul ,,iubire,,..am un depozit intreg :-D

22 mai 2009 | 17:58
Lasa un comentariu

Comentariu