«
»


Repede-Repede tînjeşte… (2)

Scris la 25 martie 2008

Oglinda nu mai este fermecată,

S-a-nceţoşat, în ea nu văd nimica!

Şi mă apucă deodată frica,

Oh, că rămîn cu frişca nepăpată…

Atunci atîrn de gît topaze calde,

Le legăn în crenele… poate-poate

Le va zări Piticul ce străbate

De-atît amar de timp hotare late,

Ca să-mi atingă şoldul strîns în falde

De catifea şi să-mi primească darul

Ce-l ţine în mătasa lui pieptarul

Precum pe două globuri dulci de carne;

Şi sufletu-n mărar să mi-l rastoarne

Ca să ne fie viaţa mereu plină

De jocuri, de iubire, de lumină…

Lasa un comentariu

Comentariu