«
»


Să-mi faci hatîrul, crudă-ntre izvoare…

Scris la 4 februarie 2008

Te-ai dezbrăcat. Ţi-e pielea cotropită

De-albeaţă. La picioare am copită

Fin despicată, -n aer flutur mare

Coadă bătută-n zolzi vechi şi-n rubine;

Dar ţie-ţi plac limboaştele-mi cu mîluri,

Prelinse şi-ncîlcite peste tine

Ca nişte calde, aspre, tandre suluri.

Şi îţi desfaci din şold sudori de spaimă

Şi de suspin, miezul musteşte reavăn,

Nu mai ţii cont că am călcîie-n rapăn

Şi buzele-mi subţiri sînt ca o lamă,

Tăindu-ţi carnea dulce-n moi bucate

De sîni, de coapse, dăruite toate… 

Lasa un comentariu

Comentariu