«
»


Sărut sfios unde se umezeşte cana…

Scris la 8 februarie 2008

Cînd bei din ea încet apa curată,

Femeia mea-n surîs şiret de fată

Ce îşi ascunde-a gingăşie rana

De-a fi şi singură şi plină de dorinţe;

Presară în cearceafuri calde prafuri

De somn cu vise moi în necuviinţe.

În darn îngerii mari îţi trag perdafuri,

Cu sînii te aşează la perete,

Şi în genunchi, pe coji de nuci să suferi!

Tu storci plăcerea grea din miez de nuferi,

Mi-o dărui cu-ndrăzneală pe-ndelete

Şi îmi hrăneşti pe-ascuns, cu campanule,

Poftele-mi laşe, pururi nesătule… 

Lasa un comentariu

Comentariu