«
»


Scot fluturii mari ţipete de spaimă…

Scris la 14 martie 2008

Deasupra ceştilor băute, de cafea,

Ne-mpotmolim în zaţul vechi şi-am vrea

Să îmbrăcăm iar fragedele haine,

Să hoinărim prin zile ca prin rouă,

Încrezători şi jucăuşi întruna,

Tu curcubeie să-mi aduci după ce plouă,

Eu să-ţi opresc şi soarele şi luna,

Deoadată, pe un cer cu bolta clară,

Şi să umblăm prin marile păduri,

Unde păzesc piticii o comoară

Şi dorm balauri blînzi, scoţînd pe guri,

Dacă îi gîdili, limbi fin despicate,

Ca să-ţi mîngîie ce ascunzi la spate

Sub rochii… şi şopteşti că nu se poate…

Lasa un comentariu

Comentariu