«
»


Se bat covoarele a toamnă lungă…

Scris la 24 septembrie 2008

Castanele au ţepii tot mai moi,

Murate-n dup-amiezele de-oloi;

Din urmă melcii vor să ne ajungă

Şi să ne-ntrebe ce mai ştim de îngeri;

S-au cam rărit şi-apar numai spre seară

Cu catastife pline de constrîngeri,

Ca fără veste-n umbră să dispară,

Lăsîndu-ne nedumeriţi şi singuri

Să ne jucăm cu trupurile noastre

Şi-apoi să ne sorbim tăcuţi din linguri

Mîncarea din castroane vechi şi-albastre

Pe care Dumnezeu ni le-a dat nouă

De cînd ne învăţa, în rai, gustul de rouă…

1 comentariu »

angela:

…intotdeauna ,,ascultand pe furis dintr-o nuca,,

24 septembrie 2008 | 22:15
Lasa un comentariu

Comentariu