«
»


Şi-apoi vioi ne întorceam la treabă…

Scris la 12 martie 2008

Ne aşteptau flori încă neculese,

Cu rouă între micile lor fese,

Căram miresme ca pe bulgări mari în roabă,

Luam melcii, le puneam şeaua subţire,

Şi-i îndemnam să umble prin pădure,

Mai repede, printre grămezi de mure,

Şi logodeam în taină tandre fire,

Cînd se-nălţau la margini de izvoare,

În iarba unduită, fără spaime;

Şi ne-aruncam, rîzînd, caldele haine,

Să ne iubim pe îndelete, cu-ncîntare,

Neruşinaţi de Dumnezeu ce vede toate

Şi pe-un abac păcatele socoate…

Lasa un comentariu

Comentariu