«
»


Şi iar încerc cu gîndul să m-apropii…

Scris la 6 martie 2008

De trupul tău ce-n perne albe zace.

De ce nu-i dai tu sufletului pace

Sau nici măcar nu îl alinţi cu ochii?

Nu-mi vezi cum cade mîna-n oboseală

Şi-abia mai ştie vorbele să-nsemne?

Te-ai plictisit de viaţa mea pesemene,

Îngrămădită-n cărţile cu fila moale,

Şi-ai vrea să fiu viteazul din poveste,

Să te ridic din lîncezeli de-odaie

Şi să te-aduc, deodată, fără veste,

Alături mie, caldă şi vioaie,

Să-mi tot şopteşti şi să te strîng în braţe,

Femeia mea, mireasmă şi dulceaţă… 

Lasa un comentariu

Comentariu