«
»


Şi îngerul bolea, avea podagră…

Scris la 3 aprilie 2008

Aripile-i se-nţepeneau de-o vreme,

Dar mai putea la pieptul lui s-o cheme

Pe cea care-i era atît de dragă.

Aoreola i se înclinase moale

Ca să-i atingă leneş cîrlionţii

Curgînd nestăviliţi pînă la poale.

Dînsa-i şoptea: vreau viaţa să mi-o ronţăi

Chiar dacă astăzi penele ţi-s ude

De ploaia ce pieziş bate-n ferestre.

Urechea mea sufletu-n veci ţi-aude

Cum spune şi tot spune o poveste

Ce nu se mai sfîrşeşte, ci ne cheamă

Mereu să stăm cuminţi în calda-i ramă…

Lasa un comentariu

Comentariu