«
»


Şi uite, împrejur se face seară…

Scris la 6 martie 2008

Vin orele cînd singur mi-este frică.

Atunci te rog, chipul tău alb ridică

Din foi de cărţi, fi-mi blîndă surioară,

Ajută-mă să duc la buze cana

Şi fă-o mai adîncă pentru mine.

Tu nu pricepi că-n sufletul meu rana

De-un simplu gest de-al mîinii tale ţine?

Cum să mai scriu? Duioasă, mă învaţă,

Oh, am atîtea flecuri dulci a-ţi spune

Pînă-n amurg, din zori de dimineaţă,

Cînd gîndul către tine-i rugaciune,

Şi-i rouă, şi-i un flutur, şi-i un înger

Ce-ţi caută în cîrlionţii calzi răsfrîngeri…

Lasa un comentariu

Comentariu