«
»


Sîmbăta e prin provincii (de gîndit!)

Scris la 22 septembrie 2007

Oare sîmbăta e numai prin provincii? Dacă în capitală acum e joi sau marţi? De verificat dînd telefoane la Bucureşti şi în alte oraşe mai mari… Să-l întreb pe Foarţă ce zi e azi la Timişoara.

Să verific meticulos. La Sibiu e o zi veşnic culturală, de exemplu! De vorbit cu Veronica Niculescu. (Mircea Ivănescu e inaccesibil!) Posibil ca unele localităţi să nici nu aibă zile, ci doar săptămîni, aşa, calupuri concentrate, prin care te rătăceşti, bîjbîi ca-n filmele horror… Logica mea e clară şi înspăimîntată. Ştim cu toţii, care mici, care voinici, că fusul orar e altul în fiecare zonă mai îndepărtată a mapamondului. Te pomeneşti că în Noua Zeelandă acum e aprilie, iar în Madagascar nu e nimic, pur şi simplu!!! Hobbiţii sînt alarmaţi, mai ales Hobbitul Bilbo! Or dînşii, comozi, mari băutori de cafea cu caimac şi muscă ţeţe pe toarta ceştii de teracotă, nu vor să aiba probleme de astea cu timpul şi spaţiul. Ei trăiesc în veşnicie, jinduind la Sade în Pleiade… ( O, unde eşti Tristana Ir?) De aceea le plasează altora, mai căpoşi, cum ar fi Viviana, Vică sau Dripal, kestii de astea! Adevărul, cred, e că doar în provincie apare ziua asta interminabilă de sîmbătă, fără morală, fără prinţip… să fie si dînsa, acolo, băltită şi lipsită de zvîc la libidineaua cu care ne spoim mereu viscerele pe dinăuntru, deh!

3 comentarii »

anonymus:

Acesta era si sentimentul meu prin Timisoara.
In capitala zilele sunt nopti.

26 septembrie 2007 | 22:53
oana h:

Stiu cum sunt sambetele de provincie, fie la doua ore de Iasi, la Bucuresti sau la o ora de Paris.
Sunt intr-adevar o incercare disperata de a recupera saptamana in care ai plutit iresponsabil peste lucruri si oameni, unde nu ai avut nici o clipa de ragaz pentru privitul furis in oglinda si nici pentru indreptarea umerilor pentru o mai buna stare in picioare (homo erectus si-a descoperit verticalitatea odata cu identitatea).
Sambata se strecoara eternitatea pe ferestrele larg deschise sa intre soarele impletit in fine molecule de oxigen.
Sambata desenezi cu copiii sori mari si rosii si ii lasi sa-ti spuna cuvinte proaspat intelese pe tonul unei mari intelepciuni.
Sambata citesti Virginia Wolf, o vezi aruncata intr-un fotoliu, cu placa de scris pe genunchi si cu tigara atarnata de degetele inghetate si vinete.
Sambata stai cuminte in usa si astepti sa vina bucuria promisa.
E fara printip lenevirea asta in propriul sange ? Nu stiu.

26 septembrie 2007 | 22:54
bluzorochita:

oricum se apropie acritura de zi de luni :(

26 septembrie 2007 | 22:54
Lasa un comentariu

Comentariu