«
»


Sînt curios cum îmi va fi versul final…

Scris la 29 mai 2008

Oare cu fluturi? Poate roua, poate îngeri

O să-mi străbată clipa-naltă-n mal

Izbit de pieptul meu cu dulci atingeri

De inimă şoptită a rămas

Bun pentru cei care mă iau de mînă

Să îmi strecoare peste gură-o rîmă

Ca să o am de mîngîiat la parastas.

Şi-o să v-aud cum rîdeţi voi, în soare

Rostogolindu-vă cu dalbele popouri

Ale atît de-mpalidatelor fecioare,

Oh, preţuindu-le – calde lingouri

De aur fin dospit în aluaturi

Luate şi de Dumnezeu la dînsu-n paturi…

Ci eu, mofluz, sub scînduri, bat din buze

În amintirea după-amiezilor confuze,

Cînd sînii sfarmă năstureii de la bluze…

4 comentarii »

sunt dependent de versurile dvs., oricate hoarde de fluturi ati implica

29 mai 2008 | 17:07

@ Adrian : Place „hoarde de fluturi”!!!

29 mai 2008 | 18:09
tupeistu:

o ureche fin acordată pe frecvenţele celeste ar putea detecta niscaiva şoapte, mici intrigi ţesute-n patul divin la ceas de taină, poate-l mai lasă Dumnezeu pe hobbit să se perpelească de curiozitate ani buni de-acu’ înainte. nu de alta, dar atunci când devine hobbitul curios, până şi împalidatele fecioare se îmbujorează de plăcere.

30 mai 2008 | 3:45

Tupeistu: „Împalidatele fecioare se îmbujorează de plăcere”/ Şi degetele lungi şi albe-şi ling de miere…

30 mai 2008 | 7:25
Lasa un comentariu

Comentariu