«
»


Somnul mi-e chin, visez cristale rupte…

Scris la 15 mai 2008

Flori croncănind blesteme din petale,

Castele altădată pline, acum goale,

Ci doar cu cîte-un hoit umblînd agale,

Luînd de pe mesele pustii mari fructe.

E peste tot o umbră albăstrie,

Zorii de zi dau iama în amurguri

Şi le topesc, fără ca zi să fie,

Ţipenie de om nu e prin burguri;

Doar fluturi veninoşi cu trompa lungă

Plutesc alene, sug prin ganguri sumbre

Fantomele încăierate-n tumbe

Groteşti. Melci uriaşi prind să împungă

Cu coarnele lor moi steme lăţite

De umezeală… Şi un înger mă înghite

Cînd mă trezesc în patul cu termite!

Lasa un comentariu

Comentariu