«
»


Sonet scris cu creionul…

Scris la 16 mai 2009

Un vechi pîrțan cu care ne-ntrecem, vrînd-nevrînd,

În cine-mpute-n preajmă mai tare ca un dihor,

Încît se ofiliește, ca stînjenelu-n gînd,

Copacul, îndoindu-și crengile mari în vifor,

De-amarnica duhoare: aceasta-i Moartea Rea!

Știm că-n scursori de mlaștini la urmă ne va-mpinge;

Mai alintăm un flutur, mai strîngem roua grea

În palmă și o facem să sară ca o minge,

A joacă și-a iubire și-a prospețime dulce,

Alături de izvoare; o! curcubeie lungi,

Boltite pentr-o clipă, ca-n iarbă să se culce

Cu noi, în moi răsfățuri și-n unduioase dungi,

     Blînd colorate-n aer de însuși Dumnezeu

     Ce ne-amorțește tainic în pacinicul lui hău… 

Lasa un comentariu

Comentariu