«
»


Temă pentru acasă

Scris la 31 octombrie 2007

Să se facă o compunere avînd ca indicii următoarele emoticoane:surprise

26 comentarii »

cu final neasteptat? cred ca indragostitii mei vor fi doua femei… sper ca nu o sa dezamageasca

31 octombrie 2007 | 10:48
Ulysse - si ma gandesc la Joyce, James Joyce:

Maestre, ma lasi perplex: unde naibii gasesti emoticoanele astea?! :)))))))))))))))))))))))))

31 octombrie 2007 | 11:02

Rus @ : merge şi numai cu femei… să vedem! :shock:

31 octombrie 2007 | 11:22
Sonia:

E induiosatoare figura Ei uimita, speriata de-a dreptul, cind trage cu arcul dupa El.
Dar te topesti si cind El se intoarce si intinde boticul ala. Vrea pupat! Si mai ia o sageata…

31 octombrie 2007 | 13:19
diana:

“Tu bea cafea, alcoolul prin venele mele isi va face loc. Dar esti chiar fraier daca ai impresia ca ma culc cu tine doar pentru ca sunt beata. Oricum, stiu ca esti un sensibilo- emotionato-masculo-nesimtito si de aceea eu o sa joc rolul de sexi-frumoasa-siatat. Imi doresc sa te vad ridicat de la pamant si vreau sa simt ca eu am facut asta. Cat de mic poti sa fii… Cat de mica pot sa fiu… Hai sa ne facem mari… unul pe celalt. Iti propun sa ne legam la ochi si sa nu ne mai privim niciodata. Cat crezi ca ne-am putea indeparta unul de celalalt in acest caz?”

31 octombrie 2007 | 14:30

scenarista@ : fantezie cu bulbuci… umor… înc-un pic şi-ajungi la Hollywood! :shock: Oscarul e-al tău….

31 octombrie 2007 | 17:36
mirela:

cum o suna oare o poveste a lui hobb care sa se invarta in jurul aceluiasi emoticon, care ii place, de altfel, atat de mult – :shock: ? (place mult la mine povestea dianei :grin: )

31 octombrie 2007 | 17:51

mirela@ : stai cuminte, Mirelo! Diana e satanistă!!! :mrgreen:

31 octombrie 2007 | 17:55
mirela:

si acum eu: :shock:
:lol:

31 octombrie 2007 | 18:06

diana@ : :mrgreen:

31 octombrie 2007 | 18:33
ditamaia:

compunere
__________
~introducere~
in aceasta parte de lume este vorba despre printul cel sarmant.
intr-un alt loc de lume ,iubitului vietii nu i se impunea cu dea sila nici o metamorfozare in broasca ci , dimpotriva,eventual, in porc;vremuri in care soacrele- cu toate ca oficial regale conectate la frica in dumnezeu prin ascutimea formelor coroanei de pe cap, uneori simplificata in forme de diadema, ceea ce nu scuza total faptul ca -vedeau doar paiele din ochii ginerilor, instigandu-si
progenitura printessa , contra propriului interes nocturn.
(conjugal ii zice?adica, ziua: porc ,noaptea: matase catifea-
induri, induri , da’ pina cand)
ok ,in fine, in alte vremuri si mai de demult ,-antice-nu existau vrajitoare ci doar cativa magi, paraleli cu existenta inteligentei masculine precoce,denumita cupidon,pregatind epoca tranzitorie a intrarii omenirii in alta etapa de evolutie.
pe vremea aceea daca ploua era vreme buna pentru numarat arginti si procreat.
~cuprins~
acuma poua insorit.
fantasmele o duc din ce in ce mai bine.
chiar cu mult mai bine decat in povesti.

~incheiere~

vai, trebuie sa-nchei c-o platitudine:
virtualitatea l-a depasit demult pe gutemberg rulind cu treisute pe ora.
insatisfactie, frigiditate, unde-mi sunteti ?

31 octombrie 2007 | 18:51
ditamaia cu erata:

erata
in cuprinsul compunerii prezente a se citi
” ploua”
in loc de „puoa”
merçi

31 octombrie 2007 | 18:54

am fost la Hollywood, maitre. quandmeme, je vous remercie pour la palme d’or.

a bientot

31 octombrie 2007 | 19:06
pantacruel:

poftiti la film!
pe
http://www.pantacruel.blogspot.com
:)

31 octombrie 2007 | 19:56

Ca o licoare sau ca un drog, sangele-mi schimba culori, din negrul zatului de cafea la cel mai curat absint, se rostogolesc arome si se ridica turbulente ca stolurile ravasite de vant in inima mea, mintea imi compune armonii in timbru de violoncel, iar caldura pulpelor tale ar face arcusul sa spintece spiralele metalice ale unor corzi gigant, nervii se preschimba in torte si mi-am lasat un umar gata sa fie spintecat de senzatia atingerii tale. Ce inger al iubirii imi spui ca esti atunci cand ma ademenesti in asternuturi ce se prefac in coase lungi ca niste coapse si cu sageti de prin vestigii in loc de cozi. Sarutul tau ma izoleaza in frici de neiertat si portile iadului se trantesc ca usile de lemn ale unei chilii, din balamale urnesc scantei ,coagulandu-se in limba ca de sarpe a iubirii noastre si concentreaza din cenusa din cadelnite taramuri noi, cu paturi largi si cu fecioare nascute sa slujeasca dorintei tale si pulpelor in armonii cu timbru de violoncele. Iti urmez conturul sfarcurilor in saruturi lungi ca pe ultimul indiciu catre cel de-al doilea brat al crucii ce o porti intre sani iar coapsele tale ma cheama in armonii si-n ingeri preschimbati in vreri, se transforma lumea in aburi de absint si se ridica raze peste ape ca sa-ti astupe sclipirea pantecelor, iar portative lungi, s-ar scrie singure la nesfarsit, in incercarea de a prinde-n armonii cum numai noi am reusit sa facem, un violoncel , sa-ti cada la picioare.

31 octombrie 2007 | 20:52
diana:

nuu, nu vreau sa fiu satanista. vreau sa fiu o liebe lula

31 octombrie 2007 | 22:22
Rusoaica:

Unde stateam eu pe Jupiteea Aliter, la blocul 121, mai statea si el. Da, aveam un vecin (care probabil acum bea cafele si e initiat in ale amorului) caruia ii placea sa manance furnici. Sau, greu de stabilit cotele placerii, ar fi mai simplu : manca furnici. Dar le ciugulea cu pofta totusi… Nu, nu l am intrebat niciodata ce si cum..Noi ii ziceam „indianu’ „, caci purta o coama aurie si se clatina aproape zilnic pe picioarele sale ca doua crengute de cires. Si Indianu se cuibarea in fiecare saptamana intre tufisurile din gradina mea si rontaia la furnici. Ce, credeti ca i zicea cineva ceva? As, de unde! De parca ar fi fost ceva atat de firesc… ca si cum m-as apuca eu acum de ciopartit un mar cu dintii mei de soricioaica…Dar uite cand ploua, nu l mai vedeam. Si nici muzica frantuzeasaca nu cred ca asculta. Oricum, intr o zi, Indianu, starnit de sageata unui Cupidon calare pe Magarul Umbrelor, inceta a mai manca furnici caci se indragosti. Se indragosti de Ambiana, o fetiscana voluptoasa, cu bratele cuprinzatoare..De 30de ani. Si abia dupa jumatate de ora (de indragosteala) , isi dadu seama ca dragostea e doar o „alta mancare de peste” si dezamagit reveni la minutioasa i indeletnicire, specialaitatea „furnici”… Eu, am zis sa incerc; mici, tuciurii, alunecoase… Si ce credeti?

1 noiembrie 2007 | 0:36
tupeistu_agitat:

Stam în zaţ de amintire
Si în aburi de cafele
Mestecînd tandreţuri calde
Indulcind idei rebele,
Melancolic ca vagonul
Aşteptîndu-şi cãlãtorii,
Ca bãtrînul Don Quijote
Adormit la sînul morii,
Si fugeam în gînd de iarbã
Lahanie ca bostanul,
Umedã ca o monicã
Ce-şi viseazã columbeanul,
Si privind în ochi de rouã
Ca mama omida-n ghioc
Ti-am vãzut curanul dulce
Si-am iubit al tãu noroc,
Despre care ştim prea bine
De la dòxaţii balzaci
Cã femeile şi-l poartã
Cu mîndrie între craci.
Nu ţi-am spus atunci nimica
Doar mã ştii cã sunt un lord,
Dar uitîndu-mã în ochii-ţi
Am simţit o sulã-n cord
Si-am dorit atunci cu spume
In pieptarul meu pãros
Sã-ţi strivesc sînul cel fraged
Sã-ţi muşc buza pîn’ la os
Sã te biciuiesc cu limba
Oblojindu-te cu şoapte
Sã te ameţesc cu must
Si sã te îmbãt cu lapte
Pîn’ ce copasele-ţi fecioare
Se vor crãcãna sfioase
Aşteptînd sentinţa dulce
A lãstarelor vînjoase,
Si-astfel noaptea furibundã
Sã-mplineascã al meu dor
Copt în vis de paturi rupte:
Sã ţi-o trag pîn-am sã mor! :oops:

1 noiembrie 2007 | 2:32

Ding-dong…

1 noiembrie 2007 | 9:54

tupeistu_agitat@ : place! :grin: mai vreau! :grin:

1 noiembrie 2007 | 9:57
tupeistu:

multumesc, hobbitule (nu gasesc moaca, p’aci numai moace vesele, aia fericita unde o fi?… ar fi bun si clovnul ala cu multe baloane in mana, care topaie, adik fericire varianta zgubi ). din pacate am metabolism de melc. :sad: cand s-o mai acumula ceva frustrare si va da in clocot, poate imi intra marfa proaspata :mrgreen:

1 noiembrie 2007 | 10:19
bianca:

@Hobittul. Doamne-sfinte. Cum de ai nervi pentru asa ceva? Probabil ca esti mai ingaduitor, mai singur si mai uman. Mie mi se par niste timpenii sinistre. Brrr, da-mi vot de blam, daca vrei, dar toate astea sint… defulari timide pe blog de Emil Brumaru. Chiar iti place?

1 noiembrie 2007 | 20:22

bianca@ : fii calmă! :grin:

1 noiembrie 2007 | 20:31

maretia este generoasa, bianca. si nu te mai stresa. creste colesterolul.

6 noiembrie 2007 | 2:23
iris:

aceeasi masa zgariata,aceleasi dimineti hidoase ale mele…aburi de cafea amestecati cu fumul de tigara..sunt parca intr-o cafenea obscena…eu?eu sunt eu..dar el?el cine e?….?
..amestesc de priviri diabolice si inocente…ma seaca ,imi patrunde in vene..insa si acolo e amar,cofeina mi-a topit hemoglobina…noi?eu gazda,el parazit…relatie de parazitism ,placeri carnale nedisturbate nici macar de un graunte de nisip cu un atom de iubire…
..trezeste-te iris,e doar o himera…esti doar tu si foaia alba patata de cativa picuri de cafea obraznici

1 decembrie 2007 | 20:25
Lasa un comentariu

Comentariu