«
»


Trăiesc mereu cu sufletul în pripă…

Scris la 20 mai 2008

Parcă m-alungă cineva din urmă,

Fluturi vioi şi răi roua mi-o scurmă,

Simt în spinare zbaterea de-aripă

A unui înger ce ma însoţeşte,

Grăbit şi dînsul să-şi termine veghea,

Să se-odihnească măcar cît clipeşte

O rază lată-mprospătînd blînd stevea

Şi brusturii cu pălăria mare.

Şi el are nevoie de tăcere,

Şi de culcuşuri moi, şi de-o răcoare

În dup-amiaza limpede; şi lui îi piere

Credinţa unui rost menit anume

Să-mi încălzească pieptul tot mai prins în brume…

Lasa un comentariu

Comentariu