«
»


Trei fluturi duc pe targă aroma unui crin…

Scris la 15 mai 2008

Era frumos şi palid pe tija lui subţire,

Se-mbrăţişa cu raze venite din senin

Şi fiecărui înger dorea să-i fie mire.

Avea parfumul vesel şi-anume răsfirat

Să-ndemne la exatze adînci, neruşinate

De prospeţimea cărnii căzute în păcat

Alături, a fecioarei întinse lin pe spate,

Spre a primi tămîia mirosului în gură,

Polenul greu de poftă lumească între sîni

Mai albi decît pojghiţa gustoaselor smîntîni

Din vechile ulcioare dospind plăcerea pură.

Ci s-a topit de-atîta nedreaptă aşteptare

Şi-acuma, înc-odată, sufletu-i fraged moare…

4 comentarii »

Pisisfera:

Prea trista e povestea crinului bolnav. Am tot citit-o si zau ca e nedreapta. Si fluturii, trei, tocmai trei, ca sa se zdruncine aroma, sa alunece de pe targa in galop schiopatat… Mai bine sa o lase usurel pe jos si-apoi sa vina sa-l salveze ingerul mireasa, sa-i dea ceai parfumat cu soapte, ceva, orice…

15 mai 2008 | 20:01

@ Pisisfera: Sînt trei fiindcă patru însemnau două silabe … şi se rupea ritmul… Eu zic să punem cinci, împăcăm şi ritmul şi nici nu aluneca crinul de pe targă. Al cincilea ar sta pe de lături şi i-ar tampona aroma cu o frunză de catalpa…

16 mai 2008 | 5:54
Pisisfera:

Oricum, un fluture in plus nu strica niciodata. Sa il asezam chiar pe targa. Cinci fluturi in pozitie de puncte desenate pe un zar de fildes!
Aroma de crin imbogatita cu esenta de catalpa? Parfum rarisim.

16 mai 2008 | 9:50
tupeistu:

Şi-acuma, înc-odată, sufletu-i fraged moare…
Spre-a naşte iar din roua-nspumată a fiinţei,
Ce-o fierbe Dumnezeu în pântecul seminţei.

16 mai 2008 | 12:22
Lasa un comentariu

Comentariu