«
»


Tristana Ir (de dezvoltat)

Scris la 21 septembrie 2007

O cunosc, la dorinţa mea, pe enigmatica Tristana Ir. Poartă o mascuţă de catifea neagră. E delicios de simpatică. Accent parizian. Conduce un „trabant tunat” cu dezinvoltura conteselor de altadată, acelea care luau lecţii de echitaţie şi cravaşau în neştire crupe de iepe sau de armăsari în erecţie, săltînd pînă la orgasm în şeaua înaltă. Vizitez micul, cochetul ei castel din vîrful munţilor. Peisaj arid: doar cer profund, de-un albastru aerat, poleit exuberant de-un soare rotund, cu razele late şi lipicioase, şi stîncă neagră, golaşă… Izolarea o încîntă, îi excită imaginaţia detracată. Are două cameriste nurlii, fete cinstite de la ţară, curve din instinct. Îmi prezintă farmecele lor, pe rînd, ridicîndu-le fustele largi, înflorate, cu vîrful evantaiului cu ghiare gălbui de fildeş… Popouri extraordinare, rotunde, albe ca neaua, despicate adînc în două fese amabile; dacă se apleacă puţin în faţă, Flori şi Lelia (numele lor) expun ca pe o tavă de porţelan nişte pizdance lăsate anume cu păr, ca sa miroase mai puternic. Beau cafea în ceşti uriaşe de cristal încrustat cu lebede muribunde, încolăcindu-şi gîturile graţioase, tot din fildeş galben, pe toartele curbate delicat. Sorb cu plăcere, audiind muzică preclasică, picurată din clavecine, prelinsă din flaute, bîzîită pregnant de harpe ascunse în şifonierul ei, doldora de lenjerie intimă, mătăsoasă, mustoasă (parfumul scelerat, cotropitor, al fragedelor, flamboaiantelor menstruaţii!… sau duhoarea gingaşă, încă persistentă, a petelor de urină brodînd nobil textura luciosă )… Îi cercetez biblioteca vastă, cu ajutorul unei scăriţe flexibile de bambus. Scoate ţipete dulci, guturale, cînd îi laud cîte un Pleiade descoperit în rafturile ticsite. Punem la cale un troc fin…

8 comentarii »

handel si greaban:

Chiar, domnule Brumaru, m-a facut curios interviul ala, ce muzica va place?

26 septembrie 2007 | 22:44

Mestere Brumar, dorim un ymterviu!

26 septembrie 2007 | 22:45
oana h:

Propune sa vii sa stai o vreme, pana la primavara, la castel. Sa vedeti impreuna marea cum ingheata numai din culoare, cum stanca prinde o lucire de argint lenes si soarele paleste ca o bucata de ceara strivita in maini. Fetele, Flori si Lelia, vor ramane si ele la castel.
In schimb cere o mai buna cunoastere a limbii vorbite. Isi vrea cuvantul plasa deasa si grea de prins peste cu solzi violeti si mustati de arama. Sa fie magician la un balci de provincie, sa poata atrage in colturi suflete tinere si acolo sa le violeze cu briceagul.
De fapt, zice zambind incurcata, vreau sa devin profesoara de filosofie la Husi. M-am gandit sa-mi schimb si numele: Eleonara Blanaru.
Si zambetul ei pare o plasa de paianjan in care ti-a ramas incurcata privirea.

26 septembrie 2007 | 22:47

Imbietor textul Oanei H!!! Sa-l continuie. M-aş deplasa zilnic la Huşi dacă ar preda, profilindu-şi trupul gol puşcă, de un alb orbitor şi bufant, pe fondul negru al tablei.
Si aş alinta-o Lenuţa sau Lenuş…

26 septembrie 2007 | 22:48
adaam:

maitre, tot tigru sunt si eu. nu ca ar conta asta…
ar conta, in schimb, o opinie critica (se poate chiar si „da” sau „nu”) la textele mele si ale andei, femeia pentru care strang bani de blugi:)

http://www.adaam.ro
http://www.andaa.ro

cu respect pentru om si opera

adaam

26 septembrie 2007 | 22:49
adaam:

sunteti la blogroll la noi.

inspiratie si linie curba

26 septembrie 2007 | 22:49
anonymus:

Imi promite ca nu ma va uita si ma va invita la balul mascat de la sfirsitul postului craciunului. Un bal mascat la care vom fi doar noi doi: un lup batrin cu blana sura si o capritza prea sprintara pentru a cadea in cursa selenara. Urletul gingav nu va mai produce nici o vibratie in carnea alba si suculenta, poate doar o va infiora, dar nu atit de mult cit sa geama, asa cum o face cind asculta Simfonia astrala a lunii.
Actiunea violenta nu ma mai caracterizeaza, acum sint adeptul privitului sfios si al soaptelor picurate dupa un pahar cu apa chioara.
Prefer mirosul ei, de iapa infiebintata, decit al luminarilor de ceara. Eternitatea inca nu ma atrage. Sint viu, tresar si pulsez cind vad gambele ei albe.

26 septembrie 2007 | 22:50
Lasa un comentariu

Comentariu