«
»


Tu urci mereu pe scări întortocheate…

Scris la 10 februarie 2008

Spre un castel în care-n somn te-aştept.

Acolo-s struguri mari ce-mi cresc din piept,

Crini uriaşi tîşnesc din oglinzi late,

Şi în unghere clipocesc izvoare,

Paianjenii au plasele din fir

De borangic spre a te strînge tare

De talie, deasupra-mi cînd respiri,

Fluturi bezmetici se iubesc cu bufniţi

Şi fac copii ce zboară şi au capul

Cu ochi imenşi şi-n gene ţin tot praful

De-amurg, se-aud ţipînd de-amor prin pivniţi

Vechi şobolani cu obiceiuri rele,

Mai şi rozîndu-ţi sînii din dantele…

6 comentarii »

haricleea:

nenea asta are un stil cam piperat care nu este agreat de toti. ar tb o rugaciune pt el si pt noi cei care am apucat sa-l mai citim: Dumnezeu sa ne ierte pacatele!

10 februarie 2008 | 7:49
O eleva:

Tanti asta, care „toti”? Ati facut un club? Clubul celor fara sare si piper, dar cu spaima de castele si fluturi?

10 februarie 2008 | 20:00

@ o eleva: :smile: …după ce merge foarte încet netul, mai vine şi „tanti”! Mulţumesc „o eleva”!!!

10 februarie 2008 | 20:06
O eleva:

N-aveti pentru ce, eu imi apar bucuria de zi cu zi. N-am nevoie de batice… :smile:

10 februarie 2008 | 20:07

@ o eleva : :smile: …tu meriţi o minge mare, să sară pînă la nori!!!

10 februarie 2008 | 20:15
O eleva:

Si cind ati spus asta, chiar mi-ati daruit una. E verde!

10 februarie 2008 | 20:24
Lasa un comentariu

Comentariu