«
»


Uluitoarea frumusețe a clipei…

Scris la 26 decembrie 2009

Citesc cu lăcomie prima sută de pagini din „Povestirile” lui Vladimir Nabokov. Și-s izbit de uluitoarea frumusețe a lumii fiecărei clipe, indiferent de cuprinsul ei umil sau crud, cu atîta precizie strînsă într-un mărgean  sclipitor, purtat cu dragostea, și bucuria, și darul de a o vădi și celorlalți.

7 comentarii »

La mulţi ani tihniţi, cu răgaz de citit şi zvâc de scris!

26 decembrie 2009 | 22:07
Anonim:

Nabokov!

27 decembrie 2009 | 1:19
emil:

Da,rar gasesti o opera,unde este descris totul atat de amanuntit,frumos,lin,ca citind orice,ramii satisfacut,chiar daca sfirsitul este tragic.Cred ca este o dadiva de a scri realitatea atat de voluminos,oglindind imaginea printre rinduri.Este Nabokov!!!

27 decembrie 2009 | 1:20

@Adela : Mulțumesc!

27 decembrie 2009 | 10:54

Eu citesc cu lăcomie primele două pagini din Frumoasa Adormită de Anne Rice(The Claiming of Sleeping Beauty). Restul cărţii nu îmi place, dar primele două pagini sunt fascinante, cel puţin pentru mine… :)

8 ianuarie 2010 | 13:27
DanN:

Nabokov e crud fara a fi vadit in ghicitura de margean. Cusca timpului e ireversibila- . Nu?

15 ianuarie 2010 | 9:15
Şocîţica:

Nu.. Nabokov detesta cruzimea, scrie mereu cu compasiune pentru partea slabă.

„Probabil cea mai adinca, cea mai importanta tema, indiferent daca constituie subiectul propriu-zis sau se strecoara printre rinduri, este dispretul lui Nabokov fata de cruzime – cruzimea oamenilor, cruzimea sortii –, iar in Povestiri… exemplele sint numeroase…“ (Dmitri Nabokov)

15 ianuarie 2010 | 15:31
Lasa un comentariu

Comentariu