«
»


Umblam încet, ascunşi sub pelerine…

Scris la 17 februarie 2008

Intrasem în cetate pe furiş

Să te furăm prin somn, cu coapse pline,

Prelinse ca o miere de albine

Dintre cearceafuri; şi mînaţi de pofte,

Legîndu-te la ochi cu o eşarfă,

Lin îndulcindu-ţi spaima-n corzi de harfă,

Mîncare dîndu-ţi, apă din mici cofe,

Te conduceam cu grijă spre castelul

Vechi din pădure, pradă grea de carne,

Pentru Balaurul dorind blînd să-şi răstoarne

Trupul pe-al tău, să te iubească în tot felul,

Cu cele şapte capete înveninate

De moi plăceri; ci tu plîngeai întruna

Că ţi-e ruşine şi că nu se poate

Decît dacă e noapte, fără luna

Ce-ţi luminează ca şi ziua-n faţă…

Pe urmă te-ai lăsat prinsă pe viaţă…

Lasa un comentariu

Comentariu